Intre 3 si 5 octombrie s-a desfasurat Al VIII-lea Simpozion International despre "Experimentul Pitesti – Reeducarea prin tortura". Dupa cum se exprima organizatorii simpozionului, "in actiunea de respingere a comunismului, rezistenta personalitatilor din toate domeniile culturii romane a constituit unul din cele mai grele tributuri platite de poporul roman impotriva bolsevizarii tarii". Trebuie adaugat ca nu doar oamenii de cultura au rezistat impotriva acelui odios sistem si au suportat consecintele ci si oamenii simpli, mici functionari, tarani, ba chiar si muncitori, ultimii fiind considerati in acea vreme ca facand parte din "cea mai inaintata clasa politica – proletariatul". Cu prilejul simpozionului, au avut loc o vizita si un moment de reculegere la Monumentul Memorial "Experimentul Pitesti – Reeducarea prin tortura", in memoria victimelor comunismului.
In aceasta vara a avut loc si a XI-a editie a scolii de Vara de la Sighet, unde oameni politici si de cultura, unii fosti detinuti politici, au marturisit in fata elevilor multe dintre cele care s-au intamplat in anii dictaturii comuniste.
Atitudinea actualelor autoritati romane, cu privire la istoria comunismului, este mai degraba pasiva, alte griji fiind considerate prioritare. Par aproape stingherite aceste autoritati, indiferent de partidele din care fac parte, din care provin sau ale caror idei le impartasesc. Asta n-ar fi nimic pe langa pensiile de nesimtiti ale fostilor securisti si activisti politici, ce sfideaza majoritatea pensionarilor! Ca sa nu mai vorbim de pensiile parlamentarilor, care cresc in fiecare an! In schimb, pentru transformarea fostelor inchisori comuniste, printre care cele de la Ramnicu Sarat si Jilava, in muzee, nu s-au gasit inca fonduri si, poate, nu se vor mai gasi niciodata…
Pacat! "Pacat, pacat / de sangele varsat!" se striga prin ultimul deceniu al secolului trecut, dar vremea aceea s-a dus. Numarul fostilor detinuti politici scade in fiecare an. Din sinistrul penitenciar de la Pitesti a mai ramas doar un zid, restul fiind impartit intre sedii de firme…
"Toate trec, toate se duc / Ca toamna frunza de nuc", spune poetul popular. Asa e. Cu cat ororile comunismului se vor indeparta in timp, cu atat vor deveni mai "istorice", iar emotiile in jurul lor se vor estompa, pana ce vor disparea cu totul. Martirii se vor bucura de recunoastere doar in Cer. Dar nu e aceasta cea mai importanta miza a omului?
