Proiectul: "Usi deschise pentru toti": "Inca-i bine" – comedie de Rodica Popescu Bitanescu Distributia: Cezara Dafinescu, Andrei Duban, Eugenia Maci, Eduard Adam, Ecaterina Nazare, Oana Vanatoru, Rodica Popescu Bitanescu Regia si scenografia: Rodica Popescu Bitanescu
Lansarea stagiunii Nationalului bucurestean, din 26 septembrie, s-a petrecut la Sala 99, care nici macar 99 de locuri nu detine. S-a apelat la proiectul "Usi deschise pentru toti" si a intrat pe usa Salii 99, Rodica Popescu Bitanescu, un artist energic, apreciat, detinatoare a succesului si ca dramaturg, obtinut de prima sa scriere, "Cinci femei in tranzitie", care se joaca de mult timp la National. De asta data, dramaturgul nu prea a avut inspiratie, textul propus fiind o incropeala de discutii despre orice, avand la baza stirile ce invadeaza ziarele. Discutiile ascund asa-zise conflicte hilare, expediate rapid. Timp de aproape o ora, sase persoane, invitate acasa la Paraschiva, stau la sueta. Comenteaza tot felul de informatii ce anima ziarele. Spre final, abia se trece si la sugerarea unor conflicte mocnite existente intre invitatii Paraschivei, pe care nici in scenariul celor mai modeste telenovele nu le poti intalni. Daca Rodica Popescu Bitanescu dovedeste umor in scrierea replicilor, multe cu tenta de panseuri dezvoltate in prima parte a textului, cand trece la schitarea unor conflicte, rezultatul prestatiei sale dramaturgice e jalnic. Biografiile personajelor sunt stangaci schitate, si acestea fortat impinse spre confruntari false, incredibile. De pilda, spre final, discutia dintre tanara Maria si Ana, "omul de afaceri", ne dezvaluie ca partenerii de viata ai celor doua femei – iubitul primei si sotul celei de a doua – si-au schimbat, de fapt, intre ei partenerele! Maria il are drept amant pe sotul Anei, iar aceasta il prefera in pat pe iubitul tinerei! Aceasta relatare pe scurt a unei situatii lipsita de argumentare, nu e nimic pe lange urmatoarea scena in care gazda sindrofiei Paraschiva discuta cu Mihaela – un personaj confuz, o femeie care e cand beata, cand lucida – cum l-au omorat, de fapt, amandoua, pe primul sot al cucoanei care si-a invitat "prietenele" la o sueta! Aceste scene de grave dezvaluiri nu consuma, fiecare, mai mult de zece minute din reprezentatie si te lasa uimit prin compozitia lor confuza. Rodica Popescu Bitanescu nu a reusit sa depaseasca faza relatarii unei conversatii agreabile, impanate cu umor, si sa construiasca personaje credibile, implicate in conflicte solide. Textul sau este doar o sueta fara coloana vertebrala a unei idei care sa transmita un mesaj, sa provoace emotie. Textul nu-i nici comedie, nici drama, ci doar o tacla cu pretentii de comentare a realitatii.
Prestatii functionaresti
Rodica Popescu Bitanescu si-a regizat textul cu subiectivismul de rigoare al celei care l-a scris. Intr-un decor onest ce sugereaza sufrageria destinata suetelor, imaginat tot de Rodica Popescu Bitanescu, si-a indrumat colegii stimati, alesi in distributie, dar care nu prea au ce sa joace. Fiecare personaj detine insa, si momentul unui monolog chinuit. Interpretarea pare prestatia unor functionari, unii mai sarguinciosi, altii mai superficiali. Regia a ignorat conditia spectacolului petrecut intr-un spatiu neconventional, in imediata apropiere a spectatorilor, iar exagerarile, stridentele interpretarii se fac adeseori simtite si rup orice unda de credibilitate. In ordinea indicata de distributie, Ana, "omul de afaceri", ahtiat dupa bani – ce afaceri face nu se intelege – este Cezara Dafinescu, actrita colorand doar cu zambete agitatia personajului sau. Andrei Duban e nepotul gazdei, cinic si dornic sa traiasca din mosteniri. Momentul invocarii tatalui pe care nu l-a cunoscut e sensibil redat de actor, cu toate ca pare a apartine unei alte tipologii de personaj decat cea dezvoltata pe parcursul suetei. Gabriela, sotie de diplomat, revine Eugeniei Maci, actrita reusind sa scoata din banalitate personajul, sa-i impuna o tinuta interioara coerenta. Tanarul actor Eduard Adam se lupta cu ingratul rol al lui Ioan, o schita de personaj cu o biografie confuza. Mihaela, femeia alcoolica, al carui fiu s-a calugarit, e personajul cel mai fals conceput, pus in situatii hilare; Ecaterina Nazare incearca sa uneasca intr-un singur personaj, multele aspecte specifice unor diverse caractere sugerate de scriitura fragila a textului. Oana Vanatoru, in Maria, nu gaseste calea de a creiona macar interesul acesteia pentru taclalele celor din jur. Gazda Paraschiva este Rodica Popescu Bitanescu, care ar vrea sa fie un fel de moderator onest al unor situatii lipsite de credibilitate.
Mult prea generos a primit proiectul "Usi deschise pentru toti" acest experiment dramaturgic si regizoral al fermecatoarei artiste Rodica Popescu Bitanescu, un creator ambitios, care de asta data nu a reusit sa convinga prin oferta sa.