Poate că mulţi s-au întrebat de ce Donald Trump avea nevoie de atacarea unui stat, de ce un nou război, cui foloseşte o conflagraţie care nu rezolvă crizele Orientului? Simplu, Constituţia SUA conferă preşedintelui puteri sporite în situaţie de război. Poate curăţa administraţia de elementele ostile regimului său prezidenţial, de forţele paralele statului, care au proliferat în perioadele mandatelor lui Clinton şi Obama.
Cum se caracterizează “Deep State-ul” peste ocean? Simplist, statul din interiorul statului. Politologii americani definesc prin acest termen o reţea informală în interiorul guvernului, care supravieţuieşte oricărei administraţii şi care încearcă să influenţeze deciziile prin acţiuni subversive în folosul celor de la pupitrele de comandă ale instituţiilor de forţă.
James Mattis, secretarul de stat, şi mai mulţi şefi ai armatei s-au opus deciziei preşedintelui SUA de a ataca Siria, dezvăluie „Debka”, un site israelian de prestigiu în lumea informaţiilor militare. Publicaţia amintită explică procedura prin care Trump poate să-i demită, la fel ca pe secretarul de stat, Rex Tillerson, luna trecută.
Şi urmează curăţenia de primăvară.
La noi, Securitatea era braţul înarmat al partidului comunist. Dar nu ieşea din dispozitiv prea uşor. Ancheta, tortura, organiza hold-up-uri, asasina doar la comanda dictatorului.
După revoluţie, a fost nevoie de un război româno-maghiar la Târgu Mureş pentru a se înfiinţa prin decret S.R.I. Mult timp reţea-ua Caraman funcţiona sub pavăza S.I.E (fostul D.I.E.)
La mineriadă, Ion Iliescu şi Petre Roman au folosit la maximum forţa nevăzută a statului paralel. Diverşi indivizi dubioşi conduceau Junta bătăuşilor la locuinţele liderilor opoziţiei. Nici astăzi şefii lor, care au organizat diversiunile, inclusiv celebra autoincendiere a autobuzului poliţiei din faţa blocului Dunărea, nu au fost trimişi în judecată. De ce? Pentru că protocoalele S.R.I. cu parchetele şi tribunalele protejează încă umbrele sistemului, active şi azi, paralele faţă de lege şi de Constituţie.
Când ar fi trebuit să fie tăiate tentaculele caracatiţei, în timpul mandatului lui Emil Constantinescu, “băieţii” i-au înscenat fiului preşedintelui presupusa implicare în “Afacerea Ţigareta,” niciodată dovedită. De ce? Pentru că nu a respectat înţelegerea cu Virgil Măgureanu, şeful SRI de atunci, de a fi lăsat să-şi termine mandatul. Acţiunea tenebroasă a fost un instrument de şantaj pentru a demonstra forţa puterii nevăzute. “Deep state”-ul este o putere nevăzută, o caracatiţă care nu poate fi prinsă. Cum s-a terminat presupusul război între un preşedinte ales democratic de către majoritatea românilor şi noua Securitate? Preşedintele s-a recunoscut învins de forţele răului. Şi a plecat acasă.
A revenit Ion Iliescu. Adrian Năstase s-a folosit de caracatiţă pentru interesele de integrare europeană.
Trebuie spus că în timpul mandatului lui Emil Constantinescu s-au început primele operaţiuni de dekaghebizare a structurilor de forţă. Tineri ai acestor instituţii au făcut stagii de pregătire pe Langley şi la Pentagon. Astăzi ei sunt -generali de brigadă cu -multe stele. Unii, chiar ieşiţi la pensie. Şi nu au 50 de ani.
Adrian Năstase a crezut că se poate baza pe forţa sistemului. S-a înşelat. Traian Băsescu era “alesul.”
Până la răpirea jurnaliştilor în Irak, serviciile secrete au stat în cazărmi. A venit momentul ascensiunii lui Florian Coldea, un tânăr puţin şcolit dar cu mari ambiţii. E lesne de înţeles de ce a fost decorat de şeful C.I.A.
România nu putea intra în structurile Nord-Atlantice fără a preda la cheie reţeaua arabă.
În primul deceniu al acestui secol, băieţii au făcut marea răsucire. De la Est la Vest. S-au orientat pragmatic. Au răspuns la fel la comenzi, dar stăpânul era altul.
Nu ar fi ieşit la iveală forţa ascunsă a sistemului dacă n-ar fi existat Iudele, acele braţe tăiate ale caracatiţei şi aruncate în mare care s-au regenerat şi au început “să dea din casă.” Acestea sunt din punctul meu de vedere Iudele despre care vorbea Coldea în faţa comisiei.
Florian Coldea credea că puterea ascunsă de a conduce politicul prin protocoale ascunse şi prin plasa de păianjeni a ofiţerilor -acoperiţi, prin şantajul cu dosare la DNA, fi-va -veşnică, până în momentul defectării lui Sebastian Ghiţă.
Dar cine a dat aripi acestor structuri parastatale?
Traian Băsescu nu avea pe întreaga perioadă a mandatelor sale, între 2004-2016, niciodată o majoritate parlamentară care să-i constituie democratic puterea legislativă şi executivă.
Şi a inventat acest stat paralel. Prin ofiţerimea din instituţiile de forţă, prin cozile de topor din magistratură, şi-a trimis la Beciul domnesc toţi adversarii politici, cu siguranţă în acord secret cu o mare putere a lumii, deloc străină acţiunii Mani Pulite.
Bugetele instituţiilor de forţă s-au mărit exponen-ţial. România are mai mulţi ofiţeri de informaţii decât Franţa, conform datelor oficiale. Păienjenişul de acoperiţi din instituţiile publice, din tribunale şi din administraţiile locale sabotează orice acţiune benefică României. De ce? Pentru că dacă ar mai trăi Moruzov sau ar mai exista parlamentari de talia lui Mârzescu trădătorii ar fi săltaţi de pe stradă pentru oficii aduse unor puteri străine. Nu e cazul să explicăm paranoia datorată propagandei prin fel de fel de reţele alimentate din fondurile operative. E vina aleşilor din Comisiile speciale să ceară zi-lumină documente justificative despre cum s-au cheltuit banii publici sau de ce nu se mai construieşte spitalul de la Berevoieşti, ca o alternativă la Anadolu?
Statul paralel există şi funcţionează pentru că politicienilor le e frică sau cred că pot colabora cu sistemul.
Nu ne trebuie un război pentru retragerea statului paralel în garnizoane. Doar simple modificări de legi. Dar cine să le facă? -Majoritatea parlamentară actuală pare a fi hotărâtă. Să vedem dacă va merge până la capăt.
