Asa erau socotiti marii scriitori americani care apartineau generatiei Marelui Razboi, este vorba de generatia lui Faulkner si Thomas Wolfe, a lui Hemingway si Dos Passos. Sincer sa fiu niciodata nu am inteles de ce au fost ei incadrati intr-o pretinsa generatie pierduta atata veme cat fiecare a reusit sa-si implineasca vocatia. Poate generatia pierduta a fost intreaga America de dupa razboiul de secesiune, iar apoi pe masura trecerii rimpului si a unui proces accelerat de yankeizare, ceea ce a fost odata America traditionala a cazut tot mai mult in eclipsa. Dar daca americanii, orice ar fi, nu se pierd, in schimb generatia romanilor care in anii’ 40 implineau 30 de ani poate fi astfel numita. Tinerii contemporani bunaoara reformei invatamantului din 1948 au fost intr-adevar niste pierduti, cei aruncati in experimentul Pitesti de asemenea au fost distrusi, in cele mai multe cazuri, ireversibil, de asemenea aceia care au fost pe front si intorsi acasa au descoperit ca razboiul nu s-a terminat, ci abia a inceput odata cu instalarea rusilor in tara, au fost la rindul lor victime.
Razboiul nu a incetat la noi timp de jumatate de veac si a produs serii de generatii pierdute. Dar acum ce avem? Cu alt prilej spuneam ca tinerii de azi, cei nascuti in anii’80, nu au trait nimic, nici stalinismul, nici ceausismul, nici revolutia, nici victoria legendara a Conventiei Democrate, nimic, iar toata viata lor se consuma intr-un nor de cinism si hedonism, imuni la idei si idealuri. Muncesc si se distreaza si bineinteles e nevoie de mai multa distractie decat de munca. Obsesia de-a se invarti si de-a castiga bani usor e atat de raspandita incat nu-i poate face fata nici un program educational. Ce sa educi cand studentul e mai destept decat tine? Aceasta este adevarata generatie pierduta.
Tirania facilului apasa mai rau decat oricare alta forma de opresiune. Mai avem organizatii religioase de tineri dar si ele risca sa se faramiteze si pana la urma sub presiunea ambiantei se pulverizeaza in neant. Nu omul va conta de acum incolo, ci sistemul in care e antrenat, compania care l-a incorporat, reteaua care-l foloseste, acestia sunt sclavii fericiti de care vorbeste cu jalea unui profet neauzit Ovidiu Hurduzeu. De fapt, nici nu sunt fericiti, asta-i buba.
