Solicitarea presedintelui privind convocarea unei sesiuni extraordinare a Parlamentului pentru ca deputatii sa decida daca sunt pregatiti sau nu sa avizeze inceperea urmaririi penale in cateva dintre numeroasele dosare alcatuite lui Adrian Nastase a fost una dintre cele mai abile miscari mai recente ale lui Traian Basescu. Vrand-nevrand, parlamentarii nu au incotro – vor trebui sa isi intrerupa concediul si sa revina in racoarea monstruosului palat ceausist pentru a delibera asupra sortii celui care a reusit sa devina un adevarat erou transpartinic datorita insolentei si determinarii cu care a stiut sa-si apere interesele private. Fireste ca destui parlamentari vor bombani in timp ce parasesc Turcia sau Canarele la bordul avioanelor particulare sau de linie care ii readuc la Bucuresti – ca doar ii asteapta o toamna grea, cu niscaiva munca de campanie dusa pentru a obtine un fotoliu parlamentar in baza votului uninominal, si asta, in conditiile destulor circumscriptii pricajite, de dimensiuni minuscule similare celei a lui Tariceanu din zona Dorobanti a Capitalei.
Prin urmare, alesii vor fi visat, mai degraba, la o luna a lui august dedicata placerilor sibaritice decat la una conturbata de satrapul de la Cotroceni, care le-a si reamintit astfel ca tara inca nu s-a transformat complet intr-o mosie sau jucarie de-a lor.
Asadar, s-ar putea conchide ca oligarhia mai intampina totusi ceva rezistenta in Romania. Sa fie aceasta insa suficient de puternica pentru a-i determina pe parlamentari la revizuirea atitudinii lor fata de ideea egalitatii in fata legii, respectiv la agrearea perspectivei unui Nastase raspunzand in fata legii ca orice simplu cetatean? Putin probabil. Aura de suficienta a lui Nastase, perceptibila atat in cadrul aparitiilor sale televizate, cat si pe blogul sau, denota ca omul se asteapta sa ramana liber ca pasarea cerului vreme indelungata de-acum incolo. De luni bune, se afla intr-un soi de turneu "regal", fericind cu prezenta sa evenimente organizate ba de un fost sef al serviciilor de spionaj britanice, ba de un magnat grec, dar neuitandu-si nici vesnic serviabilii prieteni din marea familie a socialistilor europeni. Mesajul sau raspicat si sfidator este cel de revenire in forta, drept care ne putem astepta sa-l revedem curand inconjurat de admiratori si bodyguarzi la alte evenimente de acest gen.
Traian Basescu stie prea bine ca este absolut improbabil ca Parlamentul sa permita subit ca justitia sa-si poata spune cuvantul, ridicand in acest scop "cordonul sanitar" din jurul lui Nastase. Pana si in februarie 2006, cand aderarea tarii la UE era departe de a fi batuta in cuie, iar Nastase cazut in dizgratia propriului partid, deputatii nu s-au sfiit sa-i sara in ajutor, plenul Camerei respingand solicitarea DNA privind perchezitia a doua dintre imobilele sale. A fost doar unul dintre numeroasele gesturi care au demonstrat ca din 2003 incoace – cand Bruxelles-ul solicita amendamente constitutionale tocmai pentru ca parlamentarii romani sa nu se mai poata opune investigarii actelor de coruptie comise de colegi – oficialii europeni vorbesc, invariabil, cu peretii. Inca din 2006 procurorul belgian Willem de Pauw, solicitat sa monitorizeze cat mai discret involutia sistemului de justitie din Romania, semnala ca "reglementarile Camerei Deputatilor adoptate cu privire la imunitate par a fi create strict pentru a curma din fasa orice anchete de coruptie".
Recentul gest al presedintelui a constituit o acuza tacita adusa nu doar indigenelor lacuste parlamentare, ci si mormolocilor europeni, care au omis sa reactioneze ferm atunci cand au putut constata ca amendamentele solicitate in vederea eliminarii sanselor de eludare a legii de catre politicieni au ramas complet ignorate. Cazul probeaza o data in plus tendinta UE de promovare a legii fara a se fi asigurat ca fondul acesteia este implementat astfel incat sa corespunda menirii ei primare. Ca atare, nu este de mirare ca Adrian Nastase si restul liderilor PSD si PNL se considera cetateni europeni la fel de meritorii ca oficialii de la Bruxelles, drept care nici nu mai doresc lectii de la acestia. Deocamdata Nastase se pregateste sa se dedice electoratului din Mizil, contemplandu-si, probabil, circumscriptia cu pricina precum odinioara de Gaulle exilul sau din Fontainbleau – anume convins ca este doar o chestiune de timp pana cand va fi chemat sa preia fraiele puterii.
Daca eforturile lui Basescu depuse in vederea onorarii promisiunilor Romaniei facute UE vor continua sa primeasca acelasi sprijin anemic din partea presedintelui CE, Barroso, atunci ambitiile si visele lui Nastase legate de o noua cariera fulminanta au toate sansele sa fie implinite – si inca relativ curand.
