Mitbiografia unor asa zisi "eroi" comunisti a fost atat de impregnata timp de cinci decenii comuniste in memoria oamenilor incat si astazi, dupa aproape doua decenii de la istoricul an 1989, mai auzi vorbindu-se la posturile de radiou, de televiziune etc,. despre piata Moghioros, (ministrul comunist celebru prin "genocidul" organizat in rindurile cailor din Romania), despre casa de cultura "Grigore Preoteasa", (fost secretar al CC al PCR, mort intr-un accident de avion langa Moscova,) Olga Bancic, Lazar Cernescu ( cunoscut si sub numele de Lazar de la Rusca) si despre alti fosti nomeclaturisti, sau ilegalisti, unii cazuti in lupta cu ,,dusmanul de clasa".
Un capitol aparte in actunea de mitizare a biografiei unor asa zisi "eroi’ comunisti il constituie cazul lui Lazar Cernescu din Rusca Caransebesului. Moartea violenta al acestui taran comunist, turnator al securitatii a determinat organele superioare ale partidului comunist si cele ale securitatii sa o transforme intr-un spectacol de anvergura nationala. Aceasta cu scopul declarat de a "demasca" dusmanul de clasa si de a infricosa poporul avertizandu-l despre pericolele la care il pot supune luptatorii din rezistenta anticomunista, grupati in diferite zone muntoase ale tarii; luptatori pe care i-au numit generic in terminologia securista:,,banditi".
Sa vedem, pentru inceput cine erau "banditii" care luptau in muntii Banatului din arealul Teregova-Domasnea. Dupa documentele publicate si scrierile unor autori care s-au ocupat de acest caz, Doru Radosav, Milin Miodrag, Mihai Grozavu, Gabriela Bica si altii, dar si a unor vizite de documentare in zona facuta de autorul acestor randuri in anii ‘50 , pe cand eram corespondentul R.L. in Banat, cei ce n-au lasat armele din mana erau soldatii si ofiterii intorsi de pe front, hotarati sa nu lase sa se intample in tara noastra ceea ce multi dintre ei au vazut pe frontul de est, in teritoriul cucerit al URSS in timpul luptelor de pana la Stalingrad; adica acele amarate colhozuri si sovhozuri, care au distrus orice notiune de proprietate individuala si l-au facut pe om dependent total de mila statului.
Aceasta perspectiva constituia pentru dosmanenii si teregovenii, pentru intreaga populatie si din zona Caras-Severin, o spaima de moarte. Pentru ca si pe aceste meleguri traiau, in general, oameni cu stare, proprietarii de turme de oi, de mori, de cirezi de vite mari, de pometuri etc. Oameni care in Rusia sovietica, dupa cum au vazut sau au auzit erau numiti "culaci", adica chiaburi, gospodari cu o anumita stare, supusi celor mai crunte persecutii, duse pana la deportare sau exterminare fizica. Mai erau apoi in zona grupul legionar al avocatului Spiru Blanaru, care avea si el toate motivele sa-si apere viata cu arma in mana. Toata acesta ,,garnizoana", militarizata ad-hoc, era condusa de colonelul Ion Uta, manat in lupta anticomunista de aceleasi perspective sumbre pentru ei si tara.
Ei bine, prima grija a securitatii instalate in 1948 a fost sa adune armele de la detinatorii lor. Cu orice pret. Dar ca sa afle la cine sunt s-au folosit de un informator recrutat din randurile unor tarani saraci – cum scria directiva N.K.V.D.— pe nume Lazar Cernescu. De fapt, acest informator le-a cazut voluntar in brate, dupa ce seful securitatii dn Caransebes, Zotlan Kling, a fost suprins intr-o ambuscada pregatita de oamenii colonelului Uta, ambuscada de unde a scapat, ca prin urechile acului, fugind cu masina. Dar in fuga lui disperata si-a pierdut chipiul de ofiter. Acest chipiu a fost recuperat de Lazar Cernescu, care i l-a dus la Caransebes, hotarat sa devina omul partidului comunist si, deci, si al securitatii. Pentru ca Lazar Cernescu, taran sarac din Rusca tanjea dupa postul de brigadier silvic prin care considera ca va imbunatatii viata familiei, mama, sotie si o fetita, intretinuta pana atunci mai mult din cantatul la contrabas pe la diferite nunti si petreceri, intr-o orchestra locala.
Numai ca securitatea, acceptandu-i ajutorul pentru a primi postul ravnit, l-a pus la treaba pe informatorul activ si, urmare a informatiilor furnizate de Lazar, numeroase familii din zona au inceput sa fie arestate si anchetate dur de securitate la Caransebes, in Timisoara, apoi condamnate la ani grei de inchisoare pentru legaturile cu …banditii. De aceea, luptatorii din rezistenta l-au atentionat de mai multe ori prin scrisori puse in geam sau trimise acasa sa se linisteasca. Dar Lazar Cernescu n-a cedat, a fost promovat pe linie de partid devenind secretar de plasa, si a inceput sa sustina, tot mai sigur pe el, noua putere care se instalase in tara sub scutul baionetelor sovietice. De aici a inceput gandul lui Uta si a lui Blanaru, a celorlalti haituiti prin munti de securitate, sa-l suprime.
Astfel ca au regizat un angajament sa cante la o nunta din Domasnea, l-au pandit peste munti la intoarcere acasa si l-au impuscat, dupa ce l-au supus mai intai unor cazne groaznice, atat de mult l-au urat pentru tradarile lui succesive. Mortul n-a fost gasit decat mult mai tarziu, aruncat intr-o grota de munte, perioada in care familia i-a fost arestata si dusa la Timisoara, unde a fost tinuta intr-o ancheta continua, securistii fiind convinsi ca Lazar a fugit la partizani. Dar dupa ce i-au prins pe cei vinovati, s-au dumirit….Aceasta este, in mare, povestea care a stat la baza unui scenariu menit sa duca la mitizarea biografiei lui Lazar si folosirea apoi, pe scara larga, a exemplului lui in propaganda comunista ce a urmat.
Ei bine, de acest scenariu vast si complex, cu rezonante enorme pe atunci, in toata tara, s-a ocupat recent un tanar istoric clujean, Ionut Costea. Acesta a publicat, in editura ,,Argonaut", din Cluj-Napoca, un volum apreciat atat prin structura lui, bogata in idei cat si prin lexicul bogat si nuantat folosit, ceea ce imprima textului o deplina cursivitate, facandu-l deosebit de atractiv la lectura. Volumul se intituleaza "Mitbiografia in comunism si postsocialism", autorul dezbatand pe larg toate aspectele folosite de propaganda puterii pentru a-l transforma pe Lazar intr-un erou model de daruire si sacrificiu. Indirect, Ionut Costea continua demitizarea "eroului", inceputa discret inca pe vremea comunismului, asa cum vom vedea.
Odata cu moartea lui, ofensiva propagandei comuniste i-a dat o turnura noua, mult mai agresiva. Procesul intentat celor prinsi in muntii Banatuiui a fost organizat ca un mare specacol mediatic in iunie 1949. In sala, agitatorii comunisti si oamenii adusi cu sila strigau continuu "moarte criminalilor, moarte banditilor", in tara s-au organizat mitinguri de sustinere a pedepsei exemplare, totul fiind initiat in spiritul celei mai acute lupte de clasa dupa modelul proceselor din URSS conduse de celebrul criminal Visinski, din ordinul lui Stalin. "Procesul- spectacol, scrie Ionut Costea in volumul amintit, constituie o forma de legitimare si consacrare a statului comunist. El se integreaza int-un calendar ad-hoc al sarbatorilor revolutionare, a avangardei sale revolutionare, partidul comunist, asupra "dusmanilor poporului", a reactionarilor din interior si a imperialismului anglo- american". De retinut sublinierea lui Ionut Costea. potrivit caruia monopolul mediatic al acestui proces, considerat de autoritati eveniment politic national, l-au avut oficiosul PCR, "Scanteia" si ziarele locale ale P.C.R din Timisoara si Resita, care, cum bine si aprofundat scrie autorul, au amplificat la absurd dorinta "poporului" de condamnare la moarte inculpatilor. Tara intreaga a fost cuprinsa de o isterie politica fara precedent pana atunci, repetata, dar pe un ton mult mai scazut, prin incercarea din 1989 a lui Ceausescu de a obtine condamnarea Timisoarei, ccea ce s-a intors impotriva lui prin lozinca inventata ad-hoc de oameni: ,,Azi in Timsoara, maine in toata tara"…
Ionut Costea a intors evenimentul din 1949 pe toate fatetele, l-a disecat si comentat extrem de convingator. Un capitol aparte il inchina "nasterii unui personaj literar, Lazar de la Rusca ". ,,Conferinta scriitorilor din R.P.R din martie 1949 -scrie autorul – a trasat in tuse dogmatice perspectivele democratiei literare. Literatura realismului socialist este in slujba poporului ,,a oamenilor muncii de la orase si sate". (…) Asediata "republica literaria" se transforma intr-un front de lupta, iar scriitorii devin o "armata a intregului popor". In raportul sau de la Conferinta USR din 1949, Zaharia Stancu performeaza pe un ton mobilizator si belicos "Inainte spre o literatura combativa, realista, patrunsa de spiritul revolutionar al clasei muncitoare(…) care sa loveasca in dusmani, in tot ceea ce este vechi si putred, o literatura care sa cotribuie la faurirea omului nou".
Analizand acest aspect, Ionut Costea scrie: "Transformarea lui Lazar Cernescu in personaj literar (…) introduce in constiinta publica o noua realitate – un nou personaj: Lazar de la Rusca.. Gestionarea evenimentului in spiritul realismului socialist a dat nastere la trei interfete literare. Prima, cea mai strans coroborata cu evenimentul si eroul sau, (…) a fost balada lui Dan Desliu, intitulata" Lazar de la Rusca".aparuta in Bucuresti, in 1949 si publicata in premiera in ziarul "Scanteia", dar si in volume, 4 editii, fiind introdusa apoi in manualele scolare. Dupa care apare, in 1951" nuvela lui Petru Dumitru," Vanatoarea de lupi" …"Ipostaza nuvelei implica o zugravire mai ampla a conflictului din lumea satului, lupta de clasa violenta care implica distrugerea fizica a chiaburilor, exploatatorilor, atasandu-si si procesul de colectivizare al agriculturii. In al treile rand, evenimentul si eroii sai au fost diseminati in perimetrul literaturii prin romanul lui Radu Theodoru, "Muntele" (I-II, Bucuresti, 1063-1967.)" …
Tanarul istoric clujean, reda si o confesiune de mai tarziu a lui Dan Desliu: ,,Exista un tip de scriitor care, la un moment dat se vede impins catre un fanatism facand din cei in cauza niste robi cu porniri necontrolate" ; completand apoi "pe mine ma luase apa."… Nu numai la figurat, adaugam noi (V.L.), ci chiar la propriu, scriitorul disparand in valurile Marii Negre.
Interesant este ca poetul nu s-a lasat doar inspirat de procesul de la Timisoara, ci asa cum spune si Ionut Costea, scriitorul a investigat la fata locului universul lui Lazar Cernescu, ce i-a sugerat, versurile prolecultiste de tipul ,,is lumina satului/ zambetul norodului (…) ,,ca partidul asa ne’nvata/sa razbatem catre viata,, (…)si ma-npinge strasnic dor/sa-mi fac munca mai cu spor, /sa deschid fratanilor/sipotul luminilor,/sa-i indrum sa se uneasca/pe chiaburi sa-i dovedeasca… Cat despre ,,Vanatoarea de lupi" Ionut Costea este convins ca ea a fost scrisa dintr-o comanda politica directa, menita a glorifica victoria armata a securitatii asupra celor din rezistenta anticomunista, pana cand ,,ultima fiara a fost prinsa" si deci, ,,vanatoarea se sfarsise",.
Desigur, mitizarea biografiei lui Lazar Cernesu a luat proportii grotesti, el fiind comunistul profund devotat partidului care doarme cu Istoria partidului sub cap, din ea citind ori de cate ori se ivesc probleme grave; este un om harnic, gospodar, cinstit, are deci cele mai de seama calitati cum numai comunisti le pot avea. Iar drept omagiu suveran pentru moartea lui ,,eroica" in sat i se ridica un monument comemorativ la care erau adusi copiii atunci cand erau facuti pioneri. Orchestra de muzica populara din Caransebes ca si cinematograful de aici primesc denumirea de ,,Lazar Cernescu".
Ionut Costea retine in valorosul sau volum si cateva declaratii culese de colectivele de la Institutul de Istorie Orala, infiintat cu ani in urma la Universitatea ,,Babes-Bolyai", din Cluj-Napoca, Institut condus de prestigiosul istoric prof. univ. dr. Doru Radosav – care este si directorul Bibliotecii Centrale Univesitare – si care, impreuna cu studentii sau masteranzii, au batut toti muntii tarii unde au avut loc confruntari ale securitatii cu luptatorii din rezistenta anticomunista, imprimind pe casete sute de marturii si editand deja sase anuare, toate constituind astazi un adevarat tezaur documentar depre evenimentele din acele decenii ale secolului trecut. Redam cateva pentru autenticitatea lor… Incepem cu o declaratie preluata de Ionut Costea din volumul lui M. Milan ,,Rezistenta anticomnista": ,,Lazar a fost lautar, o venit la o nunta, o cantat. Din Rusca o fost, da o venit la o nunta, la noi in sat, in Domasnea cu trupa(…) Astia vorbeau ca oamenii la nunta(…) Vorbeau oamenii cum or baut un pahar mai mult, aia or pus sa cante lautarii in cinstea partizanilor si el tot scria, nota, care vorbea de noi, scria pe bilet. Or zis ca nu-i lucru bun cu asta, ca-i tradator. A doua zi dimineata or plecat. astia, or fost doi din Cornereva si cu Murascu Petru din Domasnea, l-or asteptat sus la padure, la Rusca si i-or gasit biletele, i-or spus ca-i agentul securitatii si l-or impuscat.
(Petre Romanu)… Iata si o declaratie ,,soc", inregistrata de Gabriela Bica si Doru Radosav in cadrul unui interviu realizat la Teregova in 1998 cu fratele ,,eroului", anume cu Petru Cernescu, despre o vizita a lui Gheorghiu Dej in satul lor: ,,Cand o vinit Gheorghiu-Dej, asta o fost mai tarziu. In jurul lui ‘50 o fost si o stat trei zile si trei nopti aici. Aici la mine acasa, in casa asta, Nu era casa asta, era casa veche si a zas ase: Vreau sa dorm in patul unde a durmit Lazar, sa fiu acoperit cu patura cu care o durmit Lazar…Sa mergeti cu mine sa ma lasati pe unde a pasunat el oile, ca el o fost si cioban la oi.Pai iti arat izlazul pa unde le-o pasunat ca la munte nu are rost; nu, zace, aicia acasa. Apai, cand sa ii arat, in anu’ asta o fost pa aicia la oi, in anu’ asta a fost in partea astalalta; mergea si culege cate o floare si o punea acas’, ii gatea mama mancarea, o mancat si fasole, malai, io placut forte bine sa mance, malai de porumb cu ,,asta numai bunica mea facea cand facea mama cu…deasupra si pune din jos frunza de nuc ca sa nu ajunga cenusa la ele; atunci ca ii placea cu branza sa mance. Ii dam si cate un pahar de rachie. Nu-i placea, nu-i placea. Lua paharelul, aveam fantana unde stam io dincolo, in urma am facut io casa in 1960, lua si il arunca in fantana. Sa bea si animelele apa din aia, noi din fantana beam apa, numa’ zicea sa se inmulteasca, ca asa face popa in biserica, inmultaste. Numa’ din pahar turna tuica in fantana, da’ de baut nu l-am vazut. No, io puneam, beam, de multe ori lua paharul meu ai il ducea iara in fantana, il punea. O zas sa nu spun la nime ca o fost aicia. Nici n-am spus. Cand o plecat atunci ne-o dat pita. Atunci era strictete de paine si ne-o dat, in fiecare zi ne venea paine acasa, da’ pe bani, pe bani numa’. Tichete de paine, dadeam tichetu…"
In preambulul acestei declaratii, Ionut Costea comenteaza: ,,Intalnirea cu Gheorghiu-Dej resusciteaza universul fabulos al culturii traditionale; liderul comunist ramane la Rusca, in casa familiei eroului-martir, ,,trei zile si trei nopti"; prezenta acestuia ofera prilejul introducerii gestului epifanic in poveste, inmultirea apei, o expresie simbolica a consolidarii statutului economic si social al familiei in relatiile cu autoritatile comuniste..
si tot el, Petru Cernescu explica, apropo de realitatile autoritatilor cu familia eroului-martir: care avea familie, de intretinut, mama, sotie si fiica, asa incat: ,,O facut de le-o bagat la pensie (…) le-o bagat si pe mama si pe cumnata….Pai era pensie, cum erau banii atuncia sapte, opt sute de lei, erau multi bani sapte, opt sute de lei pe luna si le mere cu pensia, le mai dadea lemne…Uite ca o facut casa aicia, in ‘6o, ca asta io am facut-o, o fost o casa veche, m-o ajutat cu lemne de unde am vrut, bunanteles pa bon, da bon de ala cu reducere cum dai la padurar la Silvica, nu cu pret de comert".
Autorul urmareste si ceea ce s-a intamplat cu eroul de la Rusca dupa ce s-a mai domolit euforia propagandistica desfasurata cu toate panzele sus si pe toate planurile pentru construirea mitului ,, Lazar de la Rusca",. si surprizele n-au intarziat sa apara.
Dupa ce fostul general maior, seful consiliului politic al internelor, Nicolae Ceausescu, ( care, in exercitiu fiind atunci, a survolat cu elicopterul zonele unde fusesera semnalati luptatorii din rezistenta anticomunista, aterizand chiar pe un platou din munti, unde a dat ordine severe sa fie stersi de pe fata pamantului acesti banditi, pusi in slujba imperialismului anglo-american) , a ajuns secretar al PCR, denumirile Lazar Cernescu au inceput sa dispara si de la orchestra din Caransebes, de la cinematograful din acest oras, dispare din manuale poemul lui Dan Desliu, proza lui P.Dumitru. Intr-un cuvant numele lui Lazar de la Rusca dispare de peste tot de parca n-ar fi fost. Demitizarea a mers pana acolo, incat ,,marea victorie", a securitatii asupra banditilor din muntii Banatului a fost omisa chiar din istoria securitatii. ,,Este un curent – scrie Ionut Costea in cartea sa – promovat de noua conducere a PCR si a Romaniei in frunte cu Nicolae Ceausescu de ,,demascare" si acuzare a stalinismului (…).Asistam la o metamorfoza a universului simbolic de tip ideologic utilizat de propaganda comunista printr-o reasezare formala si declarativa a ,,valorilor nationale", Un tip de iconoclasm al puteri politce care suprima ,,urmele", vechiului regim. In acest context Lazar de la Rusca isi pierde relevanta si actualitatea.
"Ca lucrurile au stat asa mi-a confirmat-o (V.L.) si sotia lui Lazar, Calina Cernescu, care, prin deceniul cinci, prezenta in calitate de deputat in sfatul popular regional Banat, mi-a declarat extrem de rezervata… ,,Pai ce sa fi fost tovarase ziarist?! Oameni beti: oameni beti. si cate nu face omul la betie!". Lazar Cernescu nu mai era elita puterii. De altfel combaterea cultului personalitatii atunci n-a fost decat o tactica stravezie a lui Ceausescu de a-l cobori de pe soclu pe Gheorghiu -Dej ca sa-si faca loc siesi… In privinta lui Lazar Cernescu ma gandesc daca nu cumva suntem in fata unui paradox: numeroasele carti scrise despre cazul lui, in diferitele ipostaze, de erou sau tradator, nu sunt, peste ani, mijlocul perpetuarii numelui sau in istoria locului.? Pentru ca, iata, monumentul ridicat in memoria lui dainuie in Rusca si astazi cu inscriptia: ,,Eroul comunist, Lazar Cernescu, ucis miseleste de bandele teroriste subversive la 8 XI 1949." A devenit istorie…
