Ideea de concediu nu mai pastreaza, se pare, nimic din antipaticul "a concedia", desi s-ar putea ca in Romania capitalismului primitiv si rapace unii dintre cei plecati la odihna, in zilele caniculare ale acestor luni, sa se trezeasca inlocuiti de-a binelea. Ce vreau sa spun inca din prima fraza este ca, in Romania zilelor noastre, si cu concediul se intampla ca si cu atatea altele: folosim vorba de circulatie si cu acoperire universala, dar pe la noi inseamna altceva.
Pentru o serie de oameni de alaturi trebuie admis ca vacantele, zilele de "holiday" – pentru a fi trendy e obligatoriu si cate un cuvant englezesc! – nici nu exista. Unii nu pot pleca de frica pierderii resurselor salariale. Patronul nu s-a ostenit sa ii angajeze cu acte (nu e prost sa dea si la stat, nu?!), pentru el identitatea insului nici nu conteaza, pleaca unul, vine altul. Asemenea patroni sunt destui si ei se inscriu in clasorul cu ipochimene al capitalismului de pe aceste meleaguri doar cu o treapta mai sus decat colegii lor care folosesc mana de lucru neplatita.
Nu, acestia nu au sansa generalilor si conducatorilor chinezi de penitenciare, care dispun de cei din subordine gratis si fara sa auda din partea acelora nici "mac!". Pe vremea batranului scornicestean mai mergea, cu elevii, studentii si militarii. Acum insa nu mai tine asa, asa ca poti obtine aceleasi rezultate pe o scara mai mica si cu mai multa bataie de cap, fluidizand dinamica angajarilor. Spui, pur si simplu, ca angajezi de proba, spre a testa harnicia si pregatirea noului venit, iar cand sa vina plata, il pui pe liber, multumind frumos. Ti-a lucrat cateva zile, saptamani sau chiar luni? Ti-a lucrat. Altul la rand, care-i mai flamand.
Sa o recunoastem, in treburi de o asemenea finete, nu doar fraierul pacalit si amarat a sters din minte notiunea de concediu, ci si patronul smecher si fitos. Pentru ca fluxul muncii gratuite sa nu se intrerupa, el nu poate pleca de la datorie, nu? Ramane, deci, frecandu-si palmele, fiindca in fata lui tocmai vine altul cu gandul ca i-ar placea sa castige un ban la firma asta…
Ar mai fi, apoi, sacrificatii din pricini de prea multa munca. S-au dus vremurile cand lumea de pe strada fluiera a paguba, fara slujba. Multi au doua, ba chiar trei, nu toate declarate unde trebuie, ca pe unele le fac din pasiune. O ancheta informala printre taximetristi ar descoperi un florilegiu incredibil de meserii suplimentare – sau de baza – ale acestora. Zic de taximetristi ca ei sunt mai accesibili, dar cati dintre clientii lor nu au urcat in masinile mici cu speranta ca vor castiga ceva timp, deplasandu-se sageata spre locul urmator de munca?…
Nici 2% din acesti oameni cu cearcane si parul lipit de calota nu sunt obsedati de munca, pasionati definitiv de ea. Cei mai multi isi platesc ratele la banca din salariul obtinut in primul loc unde presteaza, cumpara uleiul, faina si zaharul din urmatorul – s.a.m.d. Sa fie acesta un semn ca economia noastra merge din plin, ca e o mare de slujbe disponibile pentru cine doreste si pofteste? Nici pomeneala, e doar o harababura in care gasesti o groaza de insi dibaci in specialitatea lor de baza care, spre a nu posti infinit, lucreaza pe langa aceasta si ceva sub valoarea lor, pentru bani de bere si tigari, margarina si benzina. Un lucru e sigur: si daca primesc dintr-unul din locuri vacanta, celalalt ii solicita in continuare. Asa ca nu contati pe multi dintre astia prin statiuni, decat daca apeleaza la aranjamente sofisticate.
Ei bine, se va spune, nu toata lumea umbla din poarta in poarta, si nu toti suntem robii mai multor slujbulite. Asa si este. Numai majoritatea are aceasta problema. Dintre cei ramasi acasa. Cei plecati peste frontiera, cu sau fara acte, beneficiaza – ca somerii – de vacanta permanenta sau lucreaza ca si ceilalti, pe spetite, dar sunt ceva mai bine platiti. Nu extraordinar, dar nici comparabil cu standardele din Romanica.
Barosanii din administratie, de la orice nivel, n-au nici ei concediu ca lumea. Nu a zis taica presedintele la adresa unora – dar au auzit toti! – ca asta nu e treaba, sa-si ia concediu cand vin inundatiile si el e pe teren?! Din clipa aia, adio liniste! Ai, n-ai treaba, vine, nu vine viitura, sezi bland acasa, lasa concediul naibii daca tii la pielea ta.
Bogatii, sarmanii de ei, au alte necazuri. Lasi afacerile nesupravegheate doua saptamani sau o luna, ai sfarsit-o. Ori te fura si te mint, ori vin controale, ori scapi ocazii, ori nu mai iesi din vara cu firma, ca e lucru stiut ca e perioada de concedii si totul se vinde mai prost. Afurisite sa fie concediile astea.
Unii insa chiar se distreaza bine in sezonul estival, caci ei inteleg prin concediu executii publice, circ si voie buna. Pornind de la afacerea scolii de vara de la Berlin, cativa baieti de bine deghizati in ONG s-au gandit sa plateasca ceva polite capilor de la ICR, asa ca le-au pus in carca expozitii newyorkeze, socotite afronturi la bonton, texte rebele de tinerete si publicistica recenta, asmutindu-le in cap Comisia pentru cultura a Parlamentului (isi vor strica bietii alesi concediul, vai!). Fara un pic de sange pe pereti, ce concediu romanesc mai e si asta?!
