Iron Maiden si Metallica au adunat cei mai multi spectatori dintre trupele care ne-au vizitat anul acesta tara – peste 20.000, ceva mai multi la Metallica (23.000, conform estimarilor organizatorilor). Insa trebuie spus ca show-ul oferit de Iron Maiden pe acelasi Stadion Cotroceni a fost mai spectaculos si, in multe privinte, mai bun: atat la nivel de concept (decoruri baroce, costume schimbate, playlist atent ales), cat si la nivel de interpretare – cele trei chitare au sunat impecabil, iar vocea lui Bruce Dickinson a sunat ca in tineretea solistului. Rockerul are una din cele mai bine pastrate voci ale trupelor-fanion din zona rockului vechi. Iron Maiden pare sa-si fi conservat mai bine entuziasmul de a canta in comparatie cu Metallica, unde se simte o oarecare blazare. Doar sonorizarea a fost mai buna la concertul Metallica.
Iron Maiden nu se afla la prima venire in Romania – a mai facut-o si acum 13 ani –, insa e prima data cand vine in formula consacrata (Dickinson – voce, Harris – bas, McBrain – baterie, Murray – chitara, Smith – chitara, precum si mai nou venitul Janick Gerrs). La prima venire a lipsit tocmai emblema trupei, Bruce Dickinson, prins pe atunci in proiecte solo si inlocuit cu Blaze Bailey. Acum insa, tocmai Bruce Dickinson a tras dupa el spectacolul, dialogand cu publicul, schimband costume, agitandu-se continuu pe scena, cu o energie incredibila pentru cei 50 de ani ai sai.
Concertul de la Bucuresti (din cadrul turneului mondial "Somewhere Back in Time") a fost deschis de fiica basistului Steve Harris, Lauren Harris, si de trupa targovisteana de heavy metal Trooper (care si-a luat numele de la unul din hiturile Iron Maiden). Show-ul Iron Maiden a fost deschis cu celebrele cuvintele ale lui Winston Churcill (prin care indeamna populatia britanica sa nu se predea), pe care insa, de cand au fost confiscate de trupa britanica, nimeni nu le mai asociaza cu prim-ministrul englez. Apoi, pe solo-ul de chitara a lui Adrian Smith, marcand inceputul piesei "Aces High", scena s-a luminat brusc, dezvaluind prezenta celor sase membri ai trupei si un decor gotic, pe galben, in stil egiptean, in maniera copertelor de album ale trupei. Cu tot aerul usor infatil, decorurile pline de mumii, schelete, monstri au contribuit si ele la atmosfera Maiden.
A urmat apoi alt succes de pe "Powerslave" (1984) – "Two minutes to midnight", ce a isterizat realmente publicul, care a inceput sa fredoneze impreuna cu solistul. La inceput, Bruce Dickinson a folosit un costum metalist casual, tricou si pantaloni negri, ulterior schimband tinuta dupa tinuta. La un moment dat, a aparut pe scena agitand steagul Marii Britanii si purtand o uniforma fantezista, amintind de cea a soldatilor care asigura paza palatului Buckingam, doar ca de culoare rosie, dupa care s-a costumat intr-un schelet gotic, purtand pe cap un craniu. De cateva ori a aparut pe scena cyborg-ul Eddy, mascota formatiei, o papusa zombie de trei metri, care a traversat scena.
Spre multumirea fanilor, playlistul s-a axat pe marile succese din anii ‘80, sarind in anii ‘90 doar cu marele hit "Fear of the Dark", probabil cea mai cunoscuta melodie a trupei (de altfel, publicul a cantat toata piesa cu Dickinson). Nu au lipsit "Revelations", "The Trooper", "Can I play with madness?", "The number of the beast", "Powerslave". La bis, Dickinson a ales doua piese mai lente de pe albumul "The seventh son of the seventh son" – "Moonchild" si "The Clarvoyant", incheind insa concertul cu "Hallowed by the Name" de pe "The number of the beast" si cu promisiunea de a reveni in Romania.
