O fresca: din atelierul lui Bernardo Daddi (din scoala lui Giotto, alaturi de Taddeo Gaddi, Maso di Banco, Giovanni da Milano), "Madonna of mercy" (e dintr-un catalog in engleza…) arata cateva zeci de cladiri cenusii, dar foarte inalte, in mijlocul carora troneaza Il Duomo, Santa Maria del Fiore, centrul astazi turistic al Florentei. La 1342, cu sase ani inaintea Ciumei Negre, orasul este capitala Europei, cu 100.000 de locuitori, mai mare decat Parisul, decat Londra, orasul "cel mare", numit astfel de Dante in "Infernul". Un simbol pe care, mult mai tarziu, il va prelua Parisul, al unei Europe efervescente – pe care mai tarziu il va prelua New Yorkul si care pare sa se stramute in Asia Extrem-Orientala.
Exista o idee a Europei pe care fiecare vizitator al Florentei o poate intelege si pe care as formula-o simplu: suprematia economicului asupra politicului. Statele italiene renascentiste sunt niste ducate – provincii – in lupta pentru putere si in care exista familii care se bat pentru suprematie. Dar nici in Toscana si nici in alte parti ideea nationala nu vine sa puna in umbra suprematia unei economii preindustriale, cu un sistem financiar performant si cu un comert, cum scrie-n carte, infloritor. Sigur, cardinalii erau niste mafioti, principii niste satrapi; arta se dezvolta ca plusvaloare de curte, artistii, la inceput simpli mestesugari – antreprenori –, capata un orgoliu care-i face, pe cei mai mari dintre ei, sa aiba conduite de vedeta. si totusi, Florenta secolelor XIV-XVI e in culmea succesului pentru ca acolo se producea realul pe care ceilalti il copiau. Arta renascentista: o convertire a imaginii conventionale in imagine realista, anatomica si umana; televiziunea epocii, pentru elite. Cand politicul a luat amploare si economicul i s-a subordonat, lumea s-a mutat in alte parti.
