– Un mic sat unguresc de la poalele Muntilor Apuseni pastreaza intacta atmosfera copilariei din satele bunicilor.
– Sancraiu este vizitat de mii de turisti straini care cauta, la randul lor, atmosfera magica a zilelor de altadata.
Unul dintre cei mai mari scriitori pe care i-avut omenirea in secolul XX, J.R.R. Tolkien, a creat o lume fantastica, in afara timpului. Printre cele mai frumoase descrieri din cartile sale sunt cele ale satelor hobbitilor, echivalentii piticilor ori spiridusilor din povestile bunicilor. Aceste sate erau compuse din case intinse la marginea unor pajisti, cu ornamente din lemn si locuite de omuleti cu care timpul are intotdeauna rabdare. Atmosfera din basmele lui Tolkien este asemanatoare cu cea din Sancraiu, chiar daca in satul clujean casele au ferestre dreptunghiulare, nu rotunde, iar oamenii sunt ceva mai inalti decat hobbitii.
Un martor tacut al vremurilor bune de odinioara
Sancraiul este situat la poalele Muntilor Apuseni, nu departe de drumul european care leaga Clujul de Oradea. Asezarea se afla la patru kilometri departare de orasul Huedin, pe drumul judetean care leaga acest oras de zona lacurilor de clestar din Belis. Sancraiu este una dintre cele mai prospere sate din Romania. Satul pare incremenit in vremurile bune ale Imperiului Austro-Ungar, in care tulburari nu fusesera iscate intre diferitele popoare care traiau in conglomeratul condus de imparatii din Casa de Habsburg. Chiar daca o astfel de epoca tine mai mult de mit decat de realitate, in Sancraiu istoria mitologica pare mai puternica decat cea consemnata de arhive. Oamenii sunt politicosi unii cu altii, dar, mai ales, cu strainii. Localnicii par sa nu se grabeasca niciodata. "Este vreme destula", pare sa fie expresia cea mai des intalnita in sat, ridicata la rang de crez.
La intrarea in Sancraiu dinspre Huedin, un parau cu apa limpede precum clestarul se scurge linistit printre doua maluri abrupte pe care cresc tufe inflorite de soc si de salcam. Aerul miroase a flori si a cherestea proaspata de brad, iar corpurile copacilor doborati din padurea din apropiere par tamaiate. Vara, lumina pare filtrata printr-un borcan cu miere, atat este de aurie si de blanda. Sancraiu este situat in zona entologica al carei centru este Valea Calatei si in care oamenii sunt semeti si frumosi. Distinsul politician Ion Ratiu, unul dintre fostii lideri de marca ai PNTCD, vorbeste, la randul sau, despre zona Calata. In volumul intitulat "Tirania majoritatii", Ion Ratiu scria ca se spune ca femeile din zona Calata "sunt cele mai futacioase din lume" (sic!).
Dantelarii din lemn
Sancraiu pare inghetat in timp de bagheta unui magician nostalgic. Casele sunt impodobite cu dantelarii de lemn, cioplite cu migala de catre mesterii locali, care par sa ii concureze la o distanta de cateva veacuri pe sculptorii arabi care au impodobit Cordoba cu mici bijuterii sculptate in piatra.
Casele din centrul satului dateaza din secolele XVIII, XIX si XX si se leaga curte de curte, gard de gard, ca intr-o coloana a timpului fara sfarsit. Centrul satului, prin care trece un sant plin cu apa si marginiti de o verdeata de smarald, peste care trec podete, pare o cetate a tihnei.
In Sancrai, un sat de aproximativ 1.500 de locuitori, exista 48 de pensiuni, care sunt pline cu turisti din Ungaria, dar si din Finlanda ori Danemarca. Nici turistii din Canada nu sunt tocmai putini. Cele mai multe dintre pensiuni au site-uri pe Internet, asa ca rezervarile curg din toate colturile continentului si nu numai, iar localnicii au invatat sa aiba incredere in platile facute cu cardul on-line.
Turistii straini nu se pot rataci in Sancrai, pentru ca satul este plin de superbe indicatoare turistice, confectionate din lemn pirogravat. La fel, din lemn, de aceeasi culoare cu indicatoarele, este confectionata si fantana cu cumpana de la intrarea in sat, unde oamenii isi pot astampara setea cu apa al carei gust aminteste de cel al zapezii mestecate de copiii curiosi indata dupa prima ninsoare.
Satenii care nu au pensiuni lucreaza in constructii. Sancraienii sunt zidari renumiti si lemnari a caror faima a ajuns pana in Cehia, Slovacia ori Polonia. Langa Praga, exista case din lemn, ridicate de catre mesterii din aceste locuri pentru oamenii de afaceri, pasionati de viata rustica. Satul este plin de flori, este curat, iar strazile sunt bine intretinute. In fiecare pensiune, exista cate doua antene de satelit: una pentru posturile romanesti de televiziune, iar alta pentru cele unguresti. De asemenea, multe dintre pensiuni au acces wireless la Internet, iar proprietarii lor pun la dispozitia turistilor laptopuri, pentru ca acestia sa isi poata citi corespondenta electronica chiar daca stau la o cafea, pe terasa.
Mica Ungarie sau Mica Elvetie?
In Sancrai, conversatiile particulare, negocierile cu turistii si sedintele de Consiliu Local se tin in limba maghiara. Cu toate ca in sat nu este afisat niciunde tricolorul Ungariei, Sancraiul pare in afara Romaniei. Oamenii calculeaza preturile in forinti, nu in lei. "Sancrai este Mica Ungarie", spune Geza Papp, unul dintre sateni. Un leu costa 60 de forinti la cursul din Sancraiu, iar localnicii schimba bancnotele turistilor fara sa faca nazuri, chiar daca satenii nu prea stiu ce e aceea casa de schimb valutar.
Alti turisti ar spune ca Sancraiu este Mica Elvetie, pentru ca romanii, maghiarii si romii care traiesc aici nu prea s-au certat niciodata din motive politice. si tot de Elvetia aminteste biserica de confesiune calvinista care, de pe un deal, domina asezarea. In apropierea bisericii, se afla si monumentul scriitorului Ady Endre, care si-a plamadit o parte din opera literara in acest sat.
Satul Sancraiu, propriu zis, s-a format prin unirea satului cu acest nume, atestat documentar din 1334 sub numele de Senkral, cu un alt sat aflat pe cealalta parte a paraului Calata, sat atestat din 1288. Cele doua sate s-au unit la mijlocul secolului XX. Potrivit etnologilor, Sancrai sau Sancraiu este un nume atribuit localitatii create de colonistii maghiari din Transilvania si care au pus localitatea sub protectia spirituala a Regelui Apostolic al Ungariei, Sfantul Stefan.
