In centrul Bucurestiului se inalta o constructie care din pacate va dainui vesnic. Noi ne vom face praf si pulbere, dar acest megalit nu va avea moarte. Aceasta este concluzia unui reportaj semnat de Stelian Tanase, despre ceea ce el a numit intr-un mod foarte inspirat biruinta lui Ceausescu. De ce biruinta? Fiindca, asa cum am spus, orice s-ar intampla de acum incolo, de aceasta cladire nu vom scapa. Pana si Mircea Cartarescu isi incheie Orbitor trei in Casa Poporului. Un tanar scriitor din Basarabia, Mitos Micleusan isi intituleaza cartea de debut Kasa Poporului. Tia serbanescu scria in 1990 niste editoriale minunate numie simplu Casa si se intreba ce vom face cu sinistra mostenire… Deoarece in iuresul anticomunist al acelor ani nu am daramat-o, o vom avea pe veci.
Reportajul lui Stelian Tanase a avut grija sa consemneze si opiniile acelora pentru care Casa Poporului, actual Palat al Parlamentului, este ceva fru-mos, cu care tot norodul ar trebui sa se man-dreasca. Nepoteii sunt invatati de bunici sa laude casa, sa spuna ca inauntru sunt candelabre si covoare plusate si ca oricine care intra acolo isi bucura ochii. Acolo s-a tinut primul summit NATO din Romania, acolo se organizeaza si baluri de caritate, acolo parlamentarii se simt in largul lor. Putini insa isi mai aduc aminte de uriasele suferinte pricinuite populatiei de santierul casei. Pierzandu-si locuintele oamenii au innebunit sau s-au omorat, orasul a fost mutilat, aproape jumatate din centrul istoric deci memoria capitalei a disparut de pe fata pamantului, totul in cativa ani, dovada ca istoria nu o fac masele, ci personalitatile care, evident, se afla mai presus de bine si de rau. Sau dedesubtul binelui si raului.
Casa Poporului este simbolul in piatra, lemn, fier si sticla a tot ce a insemnat prabusirea tarii in comunism. Ceausescu a dat astfel chip ideii de distrugere si anihilare. Pare ciudat ca a doua cladire ca marime din lume sa simbolizeze exact opusul ideii de constructie, dar comunismul asta a fost, un sistem care desi in aparenta a produs, in realitate a saracit, a pustiit, a distrus. In Casa poporului nu ne aflam intr-un monument arhitectural, ci intr-un gol istoric si simtim cu adevarat vidul inconjurator.
