De cand, prin 2003 – sub presiunea obligatiilor decurgand din apartenenta la Organizatia Mondiala a Comertului si la institutiile financiare internationale, precum si din viitoarea apartenenta la Uniunea Europeana – Romania a trebuit sa renunte complet la stimularea exporturilor (prin impozitarea privilegiata a acestora), care scosesera economia din marasm, consumul a trecut la carma cresterii economice. La inceput firav si in limite rezonabile. Din 2005 insa s-au depasit an de an limite dupa limite, luand-o pur si simplu razna. Introducerea cotei unice a dat semnalul. Insa grosul a venit din partea exploziei creditarii. Subsidiarele bancilor straine din Romania au luat bani de la bancile-mama din Occident si i-au imprumutat intr-o veselie aici, unde era subbancarizare si deci potential de expansiune rapida a creditarii. Nici sa se fi vrut, productia nu putea tine pasul cu viteza in care s-a desfasurat procesul. Asa ca toata cresterea consumului rezultand din explozia creditarii a fost acoperita din import.
Dar, sa fim obiectivi, nici n-a vrut nimeni sa se faca ceva pentru a impulsiona productia! Intrucat, daca nu se putea – caci este greu si chiar interzis sa stimulezi productia din perspectiva acelorasi apartenente mentionate –, atunci ar fi trebuit sa se fi temperat consumul. Ceea ce ar fi avut drept rezultat o prapastie mai mica intre acesta si productie si, implicit, o discrepanta mai putin pronuntata intre importuri, prin care se realiza de fapt consumul, si exporturi. Deci un deficit extern mai mic si vulnerabilitati cu mult mai putin incendiare.
Banca Nationala s-a trezit tarziu. si, de altminteri, cand a incercat sa incetineasca viteza creditarii, a fost sabotata imediat de bancile straine din Romania care isi vedeau amenintate fulminantele cresteri de profituri. De la Guvern nici o miscare, nici macar vreo intentie! Explicatia este simpla. Toti bogatasii Romaniei sunt importatori. Toti politicienii cu influenta din Romania sunt importatori. Prosperitatea tuturor acestora este legata de importuri.
Nu intamplator, politicile economice din Romania ii ajuta pe importatori, si nu pe exportatori, cum este prin toate tarile lumii! Ca atare, de la Guvern nu a venit nici o masura de temperare a consumului! Ba, mult mai rau, din motive electorale ce au ghidat actiunile diferitelor partide care au asigurat prin sustinerea lor functionarea parlamentara a Guvernului minoritar, dar, mai ales, din interesele de sprijinire a imbogatitilor tranzitiei, toti importatori, politica economica a Guvernului a tot ajutat consumul sa creasca, adica a turnat mereu si mereu gaz pe foc. stiu si cei care nu au absolvit o scoala de economie ca, atunci cand se obtine crestere economica pe baza expansiunii consumului, nu se mai stimuleaza consumul, daca nu din alt motiv, macar din acela de a-ti crea o rezerva de impulsionare a economiei pentru atunci cand cresterea economica va da inapoi. Daca insa nu te gandesti si la urmatoarea legislatura, pentru ca esti constient ca nu tu te vei mai afla la carma, poti turna si gaz pe foc, caci de incendiu urmeaza sa se ocupe altii!
In mod evident, toate acestea vor trebui platite! Consumul a ajuns sa reprezinte in PIB aproape cat PIB-ul insusi! Prapastia dintre productie si consum este apocaliptica si la fel cea dintre importuri si exporturi. Deficitul comercial a devenit atat de mare incat continua sa se umfle, chiar daca importurile se intampla sa creasca mai putin repede decat exporturile. Deficitul extern a ajuns la 14-15% echivalent PIB. Ei bine, toate aceste 14-15% reprezinta bani externi, care vor trebui dati inapoi. La dimensiunile notei de plata, poate fi prapad!
