Solon (om de stat si intelept atenian, c. 640 – c. 558) spunea ca legile seamana cu panza de paianjen: cade in ea ceva mai usor si slab, ea tine; pe cand un lucru mai mare si mai greu o sparge si trece prin ea ("Din vietile si doctrinele filosofilor" de Diogenes Laertius, Ed. Minerva, 1997). Ce gingas, dar si trist, este spusa soarta legilor, asemanandu-le cu o panza de paianjen! De fapt, in aceasta gingasa imagine, comparatie, nu este vorba de lege in sine, ci de interpretarea ei: este vechea poveste a celor bogati, a celor influenti ce detin functii pe scaune inalte in stat, in politica si care determina intotdeauna o interpretare a legii in favoarea lor – adica ei si faptele lor marsave trec prin lege ca printr-o panza de paianjen. (Ar fi o banalitate sa ma refer la imbogatitii de azi, de la noi, pentru care legile sunt mai subtiri chiar decat panza de paianjen). Bine ar fi sa fim in stare a ne "inarma" intru apararea legilor, dupa aceste cuvinte ale filosofului grec Heraclit din Efes: "Oamenii trebuie sa lupte pentru lege ca si pentru apararea zidurilor cetatii".
