La cateva ore dupa ce Nicolas Sarkozy prezenta intr-un interviu televizat prioritatile europene ale Frantei pentru urmatoarele sase luni, ii venea de la Varsovia supriza cea mai urata. Presedintele Kaczynski declara intr-un interviu ca el nu va semna Tratatul de la Lisabona, chiar daca Dieta il aprobase la inceputul lunii aprilie. Un adevarat cutit infipt in spatele lui Sarkozy, care se poate astepta la un vot negativ si din Republica Ceha. Cu trei voturi impotriva, tratatul este ca si mort, iar unul nou nu prea are sanse sa vada prea curand lumina zilei. Sigur, Europa a cunoscut si in trecut crize grave pe care le-a depasit. Dar numai acum, cand a ajuns la 27 de membri, iar alti candidati bat la usa, Uniunea Europeana incepe sa constate ca devine neguvernabila. Nu poti sa nu le dai dreptate celor care cer simplificarea procedurilor de vot, a luarilor de decizii, intr-un context international in care e nevoie de decizii hotarate – vezi cererile celor, tot mai numerosi, care ar dori o interventie comunitara pentru stabilizarea preturilor sau pentru armonizarea sistemelor de servicii sociale.
Din pacate insa, Europa politica si institutionala ramane o ecuatie cu multiple necunoscute. si, de asemenea, terenul multor ipocrizii. Presedintele ceh are deja alte argumente pentru euroscepticismul sau. Iar cel polonez face o complicata miscare de sah luand aceeasi Europa ostatica. Nu e exagerat sa credem ca el profita de momentul grav prin care trece Uniunea Europeana numai ca sa asigure un viitor politic partidului sau nationalist si fundamentalist, strasnic dezavuat de electorat la ultimele alegeri.
La inceput, gemenii Kaczynski cazusera, totusi, de acord cu proiectul Tratatului de la Lisabona, mai cu seama ca intervenise si cancelaria germana. Dar imediat ce a pierdut sefia guvernului, unul dintre ei a inceput sa fluture amenintarea unei respingeri a noului tratat chiar in parlament. Cum nu i-a reusit, cel de-al doilea frate isi scoate acum din maneca ultimul atu. Nu conteaza ca in acest joc periculos de-a Europa poate fi provocata si o grava criza institutionala chiar in Polonia. Sigur ca Poloniei ii convine actualul sistem de vot si de reprezentare din Tratatul de la Nisa. Are mai multa vizibilitate si putere, iar in trecut negociatorii polonezi au exploatat bine toate situatiile, dovedindu-se redutabili si intransigenti (uneori chiar prea-prea, spre stupoarea celorlalti!). Dar predomina mai mult un sentiment de jena. Oare presedintele Kaczynski nu se lasa leganat si de euforia unei lovituri de stat?
Biata Europa! Nicolas Sarkozy tocmai declarase luni seara ca se va duce la Dublin ca sa calmeze spiritele. Va trebui sa se duca din nou si in Polonia? Cert este ca va trebui sa adopte o alta tactica de comunicare cu ceilalti parteneri. si sa risipeasca aceasta impresie de aroganta, care poate parea simpatica in Franta, dar nu si la Dublin sau la Berlin. Prea a lasat impresia ca are toate solutiile la indemana sau ca poate rezolva si problemele Uniunii Europene, asa cum procedeaza in Franta; adica in acelasi stil navalnic si voluntarist si mobilizand fronturi largi, aruncand in dezbatere reforme radicale, una peste alta, incercand de multe ori sa treaca in forta sau sa ignore necesitatea consensului. Iata-l si acum: vrea sa provoace un adevarat "soc", sa plaseze UE pe o noua orbita, aducand in prim-plan grijile concrete ale cetatenilor, protectia lor, inclusiv militara, indemnand institutiile impersonale sa se ocupe de calitatea vietii europeanului, de calitatea mediului si de viitorul generatiilor sale.
Multe dintre prioritati sunt chiar remarcabil de indraznete, ar merita efectiv sa fie demarate ca sa continue sub alte presedintii (stiut fiind faptul ca o adevarata reforma are nevoie de peste un deceniu de fasonare si aplicare, pana incepe sa dea roade). Cum sa nu-i dai dreptate cand tot el spune ca dosarul cel mai dificil in aceasta perioada este pachetul "energie-clima"? In conditiile in care ne uitam la curba preturilor ca prostii din povestea cu drobul de sare a lui Creanga. Dar ce sa spui si de vulnerabilitatea acestei Europe care se clatina fiindca unii nu sunt de acord cu interzicerea fumatului in locurile publice sau altii vor neutralitate militara absoluta, dar sa fie aparati de umbrela celorlalti? Probabil ca si Uniunea Europeana va trebui sa fie mai modesta. Sa accepte ca exista o limita dincolo de care statele nationale nu mai sunt dispuse sa-si cedeze prerogativele. Doar ca mondializarea este deja un tavalug pornit pe o panta foarte inclinata. si unita, dar si faramitata, Europa risca sa fie repede aplatizata de acest tavalug. Daca nu isi asuma chiar o revolutie a mentalitatilor.
