Peste doua zile avem mare praznic crestin, cel al Sfintilor Apostoli, Petru si Pavel. Sarbatoarea din acest an este cu atat mai importanta cu cat in 2008 se implinesc doua milenii de la nasterea Sfantului Pavel, apostolul convertirii, pe care toti il luam drept model cand vrem sa ne schimbam soarta. Drumul Damascului este o expresie care a intrat in limba si este folosita de fiecare data cand redam ideea unei transformari majore. Altfel spus, pe drumul Damascului pleci intr-un fel iar la destinatie ajungi alt om. Asa s-a intamplat cu Sfantul Pavel si asa se intampla cu oricine dintre noi care traverseaza experienta iluminarii.
Anul acesta Siria organizeaza mari festivitati in onoarea sfantului asa cum in urma cu 13 ani a fost randul grecilor ca la Patmos sa-l omagieze pe Sfantul Ioan si Revelatia sa.
Fireste, asemenea comemorari sunt oarecum neverosimile. Cum sa aniversezi pe cineva nascut cu doua mii de ani in urma? Deja datele vietii sale ies din istorie si intra in zona nebuloasa a mitului. In cazul apostolului Pavel mitul este cu atat mai pregnant. Ceea ce a trait el prin forta neobisnuita a convertirii nu mai are nici un fel de ancora si patrunde in eternitate. Sau altfel spus ancora este smulsa din tarana si aruncata catre stele. Pentru apostolul Pavel a avut loc o mutatie fundamentala in asa fel incat ce era sus a ajuns jos si ce era jos, sus.
Cu Petru lucrurile nu au stat asa. El era un om simplu si nu avea carte. Desi s-a indoit, pana la urma Domnul l-a ales temelie a bisericii. El este stabilitatea si din aceasta cauza in viata sa nu au avut loc rasturnari. El l-a vazut pe Domn in timpul vietii acestuia. In schimb lui Pavel i s-a aratat dupa moarte si inviere. De aici o serie de diferente intre cei doi. Experienta lui Pavel a fost strict individuala si de aceea ca si incomunicabila. Multi nu l-au crezut si nu cred in adevarul marturiei lui. Spre deosebire de el, Petru, confruntat cu Domnul, nu a fost deloc singur. Nici chiar in cazul Schimbarii la Fata… Experientele lui sunt impartasite si de altii si de aceea marturiile au credibilitate. Pavel pare un conchistador intru duh. Pe de alta parte, Petru este taranul fie si pescar, care ingrijeste campul si marea, el le ara si le seamana ca sa culeaga tocmai stelele pe care Pavel le-a intalnit la capatul noptii si orbirii. Petru nu a orbit si a vazut tot timpul. De aceea a fost si spanzurat cu capul in jos tot ca o rasturnare a lumilor, ceea ce deja Pavel traise fiind viu. De aici, sfarsiturile lor deosebite. Amandoi martiri, au iesit din viata in moduri diferite fiindca si diferite le-au fost vietile. In ciuda supremei asemanari de-a-l sluji pe Hristos…
