Tineti minte acest an! Nu va fi sfarsitul lumii, dar un fel de sfarsit tot va fi. Atunci isi vor da intalnire patru curbe exponentiale care vor obliga omenirea sa priveasca in fata niste adevaruri pe care inca le evita. Spre acest punct de convergenta se duc cel putin patru grafice importante, elaborate pe baza datelor prezente, digerate de mandrele noastre masini care citesc cu anticipatie viitorul. Calculele arata ca, pana atunci, temperatura medie a planetei va spori cu doua grade Celsius, antrenand catastrofe vizibile dincolo de zonele deja desertizate, cu un risc de penurie alimentara greu de cuantificat la ora actuala. Va fi, oricum, prea putina hrana pentru cele 8,3 miliarde de fiinte umane, cifra la care va fi ajuns explozia demografica la acea ora. Mai mult ca sigur ca resursele de petrol vor fi pe sfarsite, iar cele inca existente in stocuri vor constitui obiectul unor potentiale tensiuni militare, al unor noi manevre geostrategice de santaj, carora o noua diplomatie de catastrofa le va inventa un nou limbaj perifrastic.
Intre timp se vor fi inregistrat colosale ritmuri de crestere in productia de bunuri, motivate de pretentia – justificata! – a atator sute de milioane de fosti oameni modesti, sau chiar saraci, de a avea si ei acces la mult visata viata occidentala: cu tot confortul, cu toate facilitatile de transport, cu risipa pe care o consideram actualmente conditie esentiala a fericirii noastre. Iar aceste ritmuri de crestere isi vor frange gatul tot in preajma anului 2030, antrenand dezastre bursiere, panica si devalorizari inimaginabile, in comparatie cu care degringolada economiei mondiale din 29 va parea doar o vaga poveste newyorkeza. Calculele au fost facute de o tanara cercetatoare din Franta, Geneviève Ferone, si sunt etalate intr-o carte ce are ca titlu tocmai augurala cifra (tiparita de editura Grasset). Subitlul adauga o sintagma pe care de acum inainte ar fi bine sa nu o uitam: vom avea parte de un "kach ecologic"! Sigur, Casandrele au avut totdeauna parte de o soarta ingrata.
Cand nu sunt acuzate de piromanie, sunt suspectate cel putin de placerea perversa de a se juca cu focul sau de a dori sa provoace o sinistroza colectiva. Dar rezultatele prezentate de asemenea specialisti prea incep sa spuna acelasi lucru. Optimismul orb si inertia oamenilor poltici nu vor mai rezista multa vreme nici ele la asemenea semnale de alarma. Semnale ce nu mai sunt pur si simplu concluzii alarmiste, cum a fost considerat ani de-a randul raportul Clubului de la Roma, din 1974. Noile tehnologii au introdus in ultimele decenii o noua eurofie a progresului infinit din care cu greu ne trezim. Iar diavolul eurofic este inca sef de cabinet, principalul sfetnic in institutiile internationale si in cancelarile unde se iau deciziile strategice care influenteaza, si pe termen scrut, si pe termen lung, soarta intregii planete. Va iesi oare acest diavol la pensie?
Pana atunci, nu putem sa nu vedem cat de urias de iresponsabil este comportamentul multora. Se cheltuieste enorm de multa energie pentru transformarea portocalelor in produs concentrat, din care se fabrica, utilizand din nou energie, suc de portocale. Se pescuiesc creveti in largul coastelor franceze, dupa care sunt trimisi cu avionul la decorticat in Maroc, de unde revin pentru a fi vanduti tot in Franta. Culmea scandalului (o culme si a prostiei occidentale) il constituie implantarea noilor orase cu aer conditionat in tarile Golfului Persic. Unde se arde petrolul ca sa existe piste de schi in tuburi de sera sau ca sa functioneze o societate internationala de jet-set, ce si-a mutat plictisul in desert si se complace sa locuiasca timp de cateva zile pe an pe aceste insule artificiale, numai fiindca un smecher emir o atrage cu absenta de impozite.
Nu ma mira ca Geneviève Ferone viseaza la o "guvernanta mondiala" care sa ia masuri in numele intregii planete. Daca noii sibariti vor sa sa se intinda doar pe iarba crescuta in desert, treaba lor; nimeni nu va veni sa-i ameninte cu parjolul biblic de care au avut parte Sodoma si Gomora. Dar atunci, macar sa-si foloseasca bogatia acumulata pentru a inventa noi tehnologii, care sa mentina respirabil aerul planetei noastre si fertil solul ei. Dar ceva imi spune ca petrecaretii de azi ai planetei – iar ei se ascund chiar si printre poluatorii de rand – nu au chef sa se trezeasca din euforie. Pana cand ii va privi in ochi chiar Gorgona.
