Cresterea fulminanta a cotatiilor mondiale ale petrolului a adus la intregul ridicol postura statului roman in privinta resurselor de titei pe care, alaturi de alte resurse naturale, le-a lasat Dumnezeu romanilor si pe care, prin Constitutia acestei tari – cat mai putem vorbi in cazul ei de o tara, si nu de un simplu teritoriu –, le-a primit in grija. Resursele de titei economic exploatabile, atatea cate mai sunt – caci de-a lungul istoriei nu si-a batut joc de ele numai cine n-a vrut –, au ajuns sa valoreze vreo 45 de miliarde de euro, la cotatiile actuale ale titeiului pe plan international. La aceleasi cotatii, exploatatia anuala se ridica la vreo 4 miliarde de euro. Din aceasta exploatatie anuala, statul roman, proprietarul resurselor, daca se va alege in 2008 cu vreo 300 de milioane de euro.
Doar milioane, la afaceri de miliarde! Anul trecut, la cotatii internationale la jumatate din cele actuale, statul roman s-a ales cu 85 de milioane de euro, la o valoare a extractiei de circa 1,5 miliarde de euro. O suma derizorie, cu atat mai mult cu cat costul extractiei n-a depasit 400 de milioane de euro, ceea ce pune pe de-a-ntregul in lumina tragicomedia la care s-a expus statul roman prin concesionarea exploatarii acestor resurse catre un alt stat, o data cu privatizarea Petrom catre OMV, companie de stat austriaca, ce ia acum si caimacul, si cafeaua, lasandu-ne doar zatul, fara sa faca absolut nimic, in afara bineinteles de a rade de noi, romanii, minunandu-se cat de prosti suntem! Judecand dupa cum a acceptat sa se faca aceasta concesionare, statul roman proprietar nici nu merita sa incaseze mai mult! Iar cei care au reprezentat statul la vremea cu pricina nu trebuie sa se ingrijoreze cumva, caci justitie in Romania nu exista!
In urma cu numai cativa ani, cand cotatiile internationale ale titeiului deja incepusera sa debordeze, rezervele romanesti de petrol au fost evaluate in contractul de concesiune la 22 dolari barilul. Acum barilul a trecut de 135 dolari! Redeventa – taxa incasata de proprietar pentru cedarea dreptului de exploatare – a fost "convenita" la un procent neuzual de mic in lume, pe care nu il regasim nici in cazul fostelor colonii din imperiile coloniale, ce sa mai vorbim de tarile europene! In plus, redeventa care este dependenta de cantitatea extrasa, nu este in aceeasi masura in relatie si cu cresterea cotatiilor internationale ale titeiului. Iar, potrivit contractului, modalitatea de calcul a redeventei nu poate fi modificata timp de 10 ani! Mai rau, premisa de la care s-a pornit in contractul de concesiune este ca avem de-a face cu niste rezerve relativ curand epuizabile si, ca atare, concesiunea nu are un anumit termen in ani, ci este valabila pana la disparitia rezervelor.
Altfel spus, depinde de OMV si interesele de profit ale statului austriac daca rezervele de petrol al caror proprietar este statul roman vor fi lichidate mai repede sau mai incet. Ce mai, domnule, jaf in toata regula! Un jaf mai mare decat cel pe care comunistii l-au incriminat a se fi desfasurat in petrolul romanesc pe vremea burghezo-mosierimii! Un jaf mai cu staif decat cel rudimentar care a avut loc in timpul economiei comuniste de comanda. Un jaf de care nu este vinovat grupul OMV, ci numai si numai statul roman!
Nemaipunand la socoteala ca nu exista in Europa in actuala perioada de tensiuni in materie de dependente energetice vreun caz in care un stat sa-si cedeze altui stat exploatarea resurselor proprii. Ah, exista cazuri de tari care concesioneaza unor companii straine, de stat sau private, perimetre pentru punerea in evidenta si valorificarea unor noi zacaminte, dar nicidecum nu este vorba de concesiuni ale exploatarii tuturor resurselor unei tari si nici macar ale exploatarii unora dintre resurse, daca valorificarea lor este deja pe rol. A transfera unei companii straine, cu atat mai mult daca este o companie de stat, exploatarea tuturor resurselor proprii a caror valorificare este deja pe rol constituie un caz nemaivazut si nemaiauzit, demn doar de zona SF.
In loc sa se ascunda de rusine si sa nu mai sufle o vorbulita in public, daca tot a facut-o, statul roman se agita jenant cu tot felul de aiureli strict colaterale despre responsabilitatile morale si sociale ale OMV in stabilirea preturilor sau altele asemenea! Aceasta companie este insa stapana pe situatie, cu patalama de la statul roman insusi, si austriecii ar fi prosti sa nu-si bata joc de statul roman si de romani, cand stiu prea bine ca acestia tot nu le pot face nimic. Astfel de agitatii din partea unor guvernamentali nu fac decat sa sublinieze ridicolul total al situatiei in care s-a bagat singur statul roman, ingrosand senzatia penibila a soarecelui care s-a varat in cusca si striga apoi de mama focului catre pisica sloganuri despre concurenta loiala, corectitudine politica, drepturi ale omului si alte baliverne dintr-astea!