Sa citim cu ochii mintii, ai spiritului, aceste cuvinte intelepte ale filosofului si scriitorului francez Montaigne (1533-1592), din opera sa "Eseuri": "Sufletul, unde salasluieste intelepciunea, trebuie sa daruiasca, prin a lui sanatate, sanatatea trupului. Multumirea si seninatatea sa urmeaza sa straluceasca pe dinafara; se cuvine ca el sa toarne, in propriul sau trup, comportarea exterioara si sa o inzestreze pe aceasta cu gratioasa mandrie, cu o tinuta sprintena si voioasa, cu o infatisare multumita si blajina". O, Doamne, ma gandeam, cu ce daruri poate inzestra sufletul trupul sau si ce binefacator ii poate fi! Cei mai multi dintre oameni ii dau sufletului numai o menire religioasa, socotindu-l de sine statator, independent de trup, de origina divina si nemuritor, prin care isi vor dobandi un loc vesnic in ceruri, in raiul religiei in care cred. Fireste, Montaigne priveste sufletul (spiritul) filosofic, adica locul in care salasluieste intelepciunea, dandu-i trupului sanatate, comportare frumoasa, gratie, o tinuta demna, sprintena, vioaie! si, as adauga eu, inca un dar al sufletului: pacea sufleteasca este cea mai de pret comoara pe care o putem dobandi in viata noastra. Asadar, sa facem din sufletul nostru si un binefacator al trupului, dupa cuvintele lui Montaigne.
