Nu ma convinge argumentul conform caruia un presedinte cu certe puteri executive trebuie neaparat sa stea departe de arena electorala – desi tocmai Traian Basescu a fost cel care il invocase impotriva lui Ion Iliescu in cadrul bataliei electorale din 2004. In Romania, functia prezidentiala nu este nicidecum una limitata la atributii reprezentative – dimpotriva, ea confera o serie de puteri considerate in multe alte state drept executive. Dar intr-o tara in care sustinerea parlamentara fata de dezideratul reinnoirii politice este practic nula, presupun ca i se poate ierta sefului de stat acest imbold de impartasire a propriilor aspiratii electoratului.
Insa conteaza enorm modul in care o face. Daca iesea la rampa in mod chibzuit, explicand detaliat intentiile PD-L legate de crearea unui Bucuresti mai locuibil, nu cred ca gestul ar fi putut provoca vreo suparare publica. Daca socotea necesar sa atraga atentia asupra nevoiasilor metropolei, uitati de toti, in timp ce belsugul continua sa abunde in oras, daca solicita masuri concrete pentru varstnicii aruncati fara mila in strada de proprietari de drept sau falsi, daca infiera situatia care a permis ca septuagenari si octogenari sa ajunga sa-si duca traiul sub cerul liber, printre ruinele mobilierului lor, fara ca autoritatile locale sa clipeasca din ochi la vazul acestor tragedii, ma declar convins ca nimeni nu ar fi avut ce sa-i reproseze.
Daca marturisea cu onestitate "imi doresc ca partidul din randurile caruia provin sa castige alegerile si ma bucur sa ma pot afla, in aceste momente, alaturi de candidatul X", declaratia nu ar fi fost cine stie ce inspirata, dar nici scandaloasa. Dar cand vorbeste in termeni abuzivi de contracandidatii lui Vasile Blaga in cursa pentru Primaria Bucurestiului nu ii face, de fapt, celui pe care l-a denominat "buldog" nici o favoare, reusind cel mult sa isi prejudicieze propria imagine. In plus, retorica denigratoare la adresa celorlalti candidati nu sugereaza defel ca presedintele ar fi preocupat preponderent de bunul mers al treburilor Capitalei – tema enuntata de domnia sa ca fiind subiectul discutiei duminicale avute cu responsabilii PD-L pentru Bucuresti. Pana una-alta, nici una dintre celelalte 26 de capitale din UE nu se prezinta intr-o stare atat de deplorabila ca Bucurestiul, unde vizitatorul care descinde pentru prima oara prin oras are senzatia de a fi ajuns mai degraba in capitala vreunui stat central-american, prost guvernat si aflat in deriva totala.
In pofida aspectului orasului, locuitorii acestuia s-au dovedit, din 1989 incoace, de o constanta si admirabila maturitate. Fara mobilizarea voluntara a tineretului bucurestean cu ocazia celui de-al doilea tur de scrutin din cadrul prezidentialelor anului 2004, Traian Basescu nu era, in prezent, presedintele tarii. Atunci, o buna parte a alegatorilor au fost iritati de modul in care oponentii lui Basescu percepeau electoratul – pe post de zilieri, buni pentru a-i salta sau mentine in functii care sa le permita ridicarea unor vile somptuoase, pline de antichitati scumpe etc., in timp ce omul de rand se zbatea sa isi achite facturile si sa mai si supravietuiasca. Adrian Nastase tratase electoratul ca pe un fel de bun al sau, fiind convins ca voturile ii vor reveni cum-necum, iar mai nou Traian Basescu pare sa cada in acelasi pacat. Basescu nu are, ce-i drept, atitudinea bogatasului arogant si nici nu isi expune vreun camin transformat in muzeu, dar face in mod repetat uz de un limbaj suburban – in loc sa dovedeasca ca domnia sa si partidul sau inteleg sa foloseasca fiecare ocazie pentru a puncta modalitatile prin care doresc sa redea Bucurestiului un chip mai uman si locuitorilor o viata publica mai putin chinuita.
Subliniez ca acest electorat este unul perspicace. Daca bucurestenii vor avea senzatia ca au ajuns buni doar pe post de figuranti in vodevilurile de prost-gust ale presedintelui, nu vor avea nici un fel de retineri spre a se dezice de partidul acestuia. Deziluzionarea generala – necum definitorie doar pentru Capitala – va conduce, cu destula probabilitate, la un absenteism electoral accentuat, dat fiind ca partidocratia instalata la putere a probat de mult ca nu intentioneaza defel sa adopte masuri pentru a schimba intrucatva calitatea extrem de redusa a traiului de zi cu zi din Romania. Posibilitatea ca bucurestenii sa voteze pentru unul dintre contracandidatii lui Blaga doar pentru a-i da o lectie lui Basescu este un aspect de care seful de stat ar fi bine sfatuit sa tina cont.
Cu peste un deceniu in urma, Lech Walesa considera, la randul sau, ca electoratul ii apartine si voturile ii vor reveni fara probleme. Limbajul sau bombastic l-a transformat insa rapid intr-un presedinte cu un singur mandat – desi a fost, indubitabil, principala forta care determinase sfarsitul stapanirii sovietice in Polonia. CV-ul lui Traian Basescu nu contine nici fapte istorice, nici unele eroice – drept care spectatorului uimit nu-i ramane decat sa se intrebe despre motivele pentru care presedintele prefera sa provoace, in loc sa curteze deschis acest electorat care i-a fost, atata vreme, eminamente favorabil?!
