Trei știri
Ultimul număr din Viața Romînească ne aduce continuarea studiului d-lui C. Stere despre „Cauzele și perspectivele revoluției ruse”. D-sa demonstrează că formidabila prefacere a imperiului țarilor s-a făcut în afară de partidele politice, împotriva chiar a acestor partide. Revoluția, dacă a luat o întorsătură atât de bizară, e fiindcă n-a fost pregătită și nu și-a găsit, la timp, conducători. Restul sumarului e completat de d-nii Jean Bart, M. Sadoveanu, M. Ralea, I. Botez, Dem. Botez, etc.
***
Despre rolul cultural al presei s-a vorbit încă odată. În timpul din urmă, D-l Marin Simionescu-Rîmniceanu, directorul Culturii Naționale, intervievat asupra crizei cărții de către Săptămâna, enumără între alte cauze și desinteresul total pe care-l manifestă presa pentru literatură. Există, spunea d-l Rîmniceanu, la fiecare cotidian, cronicar teatral, sportiv, pictural, monden, dar nu există cronicar literar.
D-l Rebreanu a publicat în România un judicios articol asupra acestei chestiuni. Întrucât ne privește, cunoaștem prea bine dificultățile pe cari le întâmpină un ziar și necesitatea de a acorda un spațiu înnăbușitor de mare anunțurilor plătite, ca să putem face o vină presei din lipsa cronicei literare. În puținele coloane de cari mai dispune încă un ziar, se publică ceea ce interesează pe lector. E dureros s-o spunem, dar e adevărat: literatura nu preocupă pe lector. Știm, presa ar trebui să creeze această preocupare. Perfect just, dar în zilele acestea grele, ce director de ziar își permite luxul apostolatului?
***
Societatea Scriitorilor Români și-a distribuit premiile anuale. D-l Liviu Rebreanu a luat premiul de 30.000 lei pentru romanul d-sale, Ion. D-l Jean Bart a luat premiul de 20.000 lei pentru volumul de nuvele Prințesa Bibița. D-l Corneliu Moldovanu a luat premiul de 10.000 lei pentru romanul Purgatoriul. D-l N. Davidescu a luat premiul de 6.000 lei pentru volumul de nuvele Inscripții. D-l Perpessicius a luat premiul de 2.000 lei (premiul Radu D. Rosetti) pentru cea mai bună poezie a anului. Premiile din anul acesta n-au stârnit protestări. E semn că toată lumea e mulțumită.
Ilustrația Săptămânală,
1 martie 1924
