Nu se afla zile de Paste fara verdeata si fara flori. De aceea, Invierea Domnului s-a petrecut primavara, cand pe taramul Patimilor Sale, in emisfera nordica, natura revine la viata, adica invie. Asadar, si prin aceasta sincronizare, intre Spirit si Trup, se vadeste ca Invierea este cel mai mare mister cosmic, simbol de netagaduit al lui Dumnezeu Atotputernicul.
La romani, Pastele este cea mai importanta sarbatoare de peste an, si de ea sunt legate multe obiceiuri precrestine, in cea mai mare parte adoptate si intarite de crestinism.
Oul rosu, semn al Sfantului Soare
Obiceiul vopsirii oualor in rosu pare a data inca din neolitic, cand aceasta culoare impodobea mortii, inhumati cu fata la rasarit, ca sa invie in Cer precum invie Soarele in fiecare dimineata. De cand se stie omul pe pamant i s-au aratat semne divine, ce-l indemnau sa creada in Inviere, care, in mitofolclorul nostru, are loc pe Celalalt Taram. In mormintele preistorice s-au descoperit coji de oua inrosite si pietre rosii in forma de ou.
Cand renaste, adica rasare, Soarele este rotund, cum e si oul privit inspre capete, si rosu. Amintirea acestei echivalente intre astru si ou au pastrat-o bucovinenii, care spun ca "Soarele e dintr-un ou". In basme, legende, balade si descantece, astrul datator si pastrator de viata e numit "Sfantul Soare", atribut pastrat pana astazi. In acelasi timp, nimbul ce inconjoara chipurile divine este tot un simbol solar. La crestini, oul rosu simbolizeaza sangele lui Iisus Hristos, dar si mormantul Lui, care s-a deschis la Invierea Sa. De aceea, cand ciocnesc ouale si le sparg, credinciosii isi spun "Hristos a inviat!", "Adevarat a inviat!" Se crede ca aceia care ciocnesc se intalnesc pe Taramul Celalalt. In traditiile romanesti, ouale de Paste sunt magice: vindeca bolile, apara animalele din gospodarie, feresc de rele.
In vechime, ouale se vopseau nu numai in rosu ci si in alte culori. Obiceiul a atins o adevarata maiestrie odata cu incondeierea sau impistrirea.
Pentru Tara Romaneasca, cea mai veche mentiune despre traditia vopsirii oualor de Paste apare in amintirile lui Antonio Maria del Chiaro, un calator italian, care a descris unele obiceiuri ale romanilor, pe care le-a cunoscut pe cand era secretarul lui Constantin Brancoveanu. In Moldova, ouale de Paste sunt mentionate in cronica lui Gheorgache, al doilea logofat de Iasi, la leatul 1762.
Se spune ca ouale rosii te feresc de diavol si pazesc casa de farmece. Ca sa fereasca viile de grindina, gospodarii leaga vita de vie cu salcie de la Duminica Floriilor ori ingroapa in podgorie un ou rosu. Cu oua rosii se descanta impotriva durerilor de dinti, de urechi ori de gat. Ca sa fie feriti de rele, manjilor li se leaga de gat un gavan de lingura intrebuintata la vopsitul oualor.
Renasterea, in vazduh, pe pamant si in apa
Mitul stravechi al Pasarii Phoenix este cunoscut astazi in intreaga lume. Se spunea despre ea ca seamana cu o pajura, deosebindu-se de aceasta prin penele minunat colorate, cu pete de purpura si aur, culori imparatesti. Se credea ca traieste de la 500 la 13.000 de ani!
E singura din specia ei, desi nu se poate inmulti. Cand aceasta pasare fermecata isi simte sfarsitul aproape, isi face un cuib din plante miresmate si tamaie; apoi da foc cuibului, iar din cenusa ei se face o alta pasare. Noua pasare o ingroapa pe cea precedenta, punandu-i ramasitele intr-un invelis de smirna si tamaie in forma de ou si ducandu-le la un mare sanctuar. Sa fi ramas de aici obiceiul ducerii oualor de Paste la biserica in noaptea Invierii?
Vechilor egipteni Phoenixul le era cunoscut si ca Benu, pasare mitica, simbolizand nemurirea, care, potrivit traditiei din Heliopolis, a coborat pe colina primordiala aducand lumina zeului solar Rhe Atum.
Prin partile noastre, aceasta pasare fermecata se mai numea si Ca-viere-tium "Care invie (re-naste) din cenusa" (cf. rom. inviere; albanez tym "fum"), sintagma atestata si ca localitate in Dacia, consonand cu got. gabaurths "nastere". Nu-l readuce, oare, la lumina, nu-l invie, in basmele noastre, Pasarea Maiastra, de multe ori pajura, pe Fat Frumos?
Expresia avea si sensul C-avie-retium "Cu oua (icre) minunate" (cf. lat. ovum "ou"; avis "pasare"; ritus "rit"; egiptean Rhe Atum – zeul solar), de unde, in limbile moderne, s-a raspandit cuvantul caviar, iar romana a mostenit ghibort "peste de apa dulce".
De la lunecarea talcului spre cel de peste vor fi mostenit, poate, primii crestini simbolul pentru Iisus Hristos si, tot de aceea, se imparte peste, in noaptea de Inviere, laolalta cu anafura.
Dar ce pamantean va dezlega vreodata toate talcurile acestor mistere de demult?
Vinerea Patimilor
Ultima vinere din Postul Mare sau Paresimi se numeste: Vinerea Pastelui, Vinerea Patimilor, Vinerea Mare sau Vinerea Seaca. Ultima denumire vine de la faptul ca multi romani tin in aceasta zi Postul Negru, adica nu mananca si nu beau nimic toata ziua. Cei ce tin acest post sunt feriti de toate bolile, le merge bine tot anul, nu-i doare niciodata capul si vor sti cu trei zile inainte cand au sa moara. Daca se incumeta cineva sa coaca paine in Vinerea Pastelui, si daca ar arunca-o in mare, nici pestii nu ar manca-o. In aceasta zi femeile vopsesc ouale si pregatesc pasca, iar barbatii nu seamana nimic in decursul ei, fiindca tot ce ar semana s-ar usca si nu ar creste nimic; iar daca ar creste, tot nu s-ar face roade. Cui lucreaza in aceasta zi ii fac daune fiarele. Tot impotriva dihaniilor, precum si a ganganiilor, in Bucovina se inconjoara de trei ori casa si livada, in zorii zilei, si tot de atatea ori se afuma cu tamaie. Se mai spune ca "In seara de Vinerea Pastilor, dupa ce ies de la biserica, e bine sa se duca fiecare cu lumanarea aprinsa pana acasa; unde, daca va fi ajuns, fara sa se stinga lumanarea vreodata, se incunjura casa de trei ori, facand cruce cu lumanarea pe pareti, in cele patru parti ale casei, pentru ca sa fie ferita acea locuinta de foc, de trasnet, de boale etc." Cine are gusa trebuie sa mearga in aceasta zi inainte de rasaritul Soarelui pe imas sau in gradina si sa caute oase. Cum afla vreun os, il ia incet de jos, il duce cu mana la gusa sau bolfa si, inconjurand cu el gusa, o paleste o data, zicand: "Vinerea Seaca, / Gusa seaca!" ori "Vinerea Seaca, / Bolfa seaca!". Dupa aceea, punand osul inapoi de unde l-a luat si cum a fost cand l-a luat, cauta alte doua oase, cu care face tot asa ca si cu cel dintai. Se spune ca asa scapa de gusa ori macar nu-i creste mai mult.
Moldovenii cu gusa iau apa neinceputa, in Vinerea Seaca, inainte de rasaritul Soarelui, si se spala pe gusa, ca sa scape de ea. Tot in aceasta zi se sparge si broasca sau basica de pe limba vitelor, ca sa sece.
Cand te scoli, in Vinerea Mare, e bine sa ai o bucatica de fier pe care sa calci, si nu te vei mai lovi tot anul. Daca ploua in Vinerea Patimilor, anul va fi manos; iar de nu ploua, va fi nerodnic.
Se mai spune ca acela care se scufunda de trei ori in zori, in vreo apa rece, in Vinerea Seaca, si se si scalda in ea, va fi sanatos mereu. Altii alearga, tot inainte de rasaritul Soarelui, desculti prin roua.
In seara de Vinerea Patimilor se canta Prohodul. Cand se ocoleste biserica cu Sfantul Aer, femeile lipesc de cruci la morminte lumanari de ceara curata si apoi bocesc. Lumanarile se lasa acolo pana se trec de tot. Femeile tinere si fetele mari fura uneori aceste lumanari, pentru farmece si pentru spor de ceara in stupi. Ca sa aiba mai multa canepa, fetele din unele sate se suie in Vinerea Pastelui in clopotnita si trag clopotele. Altminteri, traditia cere ca sa nu se mai traga clopotele dupa ce s-a scos Sfantul Epitaf, pana in momentul Invierii, ci numai toaca.
Sambata Mare
In seara de Sambata Mare se face un foc strasnic in apropierea bisericii, care arde toata noaptea, pana a doua zi dupa Inviere. Cei mai multi oameni dau cu placere lemnele cerute pentru acest foc. Cei ce vegheaza focul ii pedepsesc pe zgarcitii care nu dau lemne, prin aceea ca, nu mult dupa ce se innopteaza, se duc si le fura portile, portitele sau proptelele de la gard si le pun pe foc. In Basarabia, fiecare casa are focul ei. Prin partea de munte a Bucovinei se fac pe inaltimi clai intregi de cetina si lemn rasinos, se aprind si ard toata noaptea. In Ardeal, se aprinde o roata si i se da drumul de pe varful unui deal la vale.
La astfel de focuri de Paste, oamenii povestesc tot felul de intamplari. Se spune ca in aceasta noapte se deschide Cerul si o voce de sus il intreaba pe cel ce zareste aceasta minune ce doreste. si daca acela care a vazut Cerul deschis Il roaga pe Dumnezeu sa-i ierte greselile sau doreste ceva, dorinta i se indeplineste. Iar daca vede vreo comoara arzand, poate merge la ea sa insemne locul, ca a doua zi s-o poata dezgropa.
Prin Muntii Apuseni, feciorii iau in noaptea Pastelui toaca de la biserica, o pun in cimitir si o pazesc. Daca se intampla sa li se fure toaca si se ascunde, atunci cei care trebuiau s-o pazeasca sunt pedepsiti sa dea, a doua zi dupa-amiaza, un ospat, cu mancare si bautura pe saturate, la care iau parte amandoua cetele. Daca cei care au vrut sa fure toaca nu reusesc, atunci platesc ei ospatul.
In unele sate din nordul Moldovei, "Sambata seara, spre ziua de Pasti, nu dorm o seama de oameni toata noaptea, si pe la miezul noptii, cand trag clopotele, se pornesc la biserica, iara unii impusca ca sa dea de stire si altora".
Hristos, inviind din morti
Se spune ca momentul Invierii este vestit de cocosi, dupa miezul noptii. Atunci, un veghetor al focului incepe a trage cu pusca, pentru ca aceia care locuiesc mai departe de biserica sa auda si sa vina la sarbatoarea Invierii. Cand aud pocnetele pustii, oamenii se ridica si calca pe ceva asternut, ca la vara sa nu-i usture talpile, apoi se spala fiecare intr-un lighean sau strachina mare, unde se afla apa proaspata, un ou rosu, o moneda sau mai multe de argint si un fir de busuioc, se imbraca in straiele cele mai noi si mai scumpe. Apoi spun rugaciuni si pleaca la biserica. Cine nu merge la biserica, la Inviere, cu exceptia celor neputinciosi, se imbolnaveste.
In Baragan, la slujba de Inviere, oamenii aduc in cos, pentru binecuvantare, oua rosii, cozonac si cocosi albi. Cocosii, crescuti anume pentru aceasta sarbatoare, vestesc Invierea, dupa miezul noptii. Cel mai norocos este gospodarul al carui cocos canta primul. Casa lui va fi imbelsugata tot anul. Dupa slujba, cocosii sunt daruiti saracilor.
Cine moare in ziua de Paste si in Saptamana Luminata merge de-a dreptul in Rai, unde e primit, oricate pacate grele ar avea, caci toate i se iarta. Cel ce se naste in aceasta zi, indeosebi cand se trage clopotul intaia oara la biserica, va fi norocos toata viata.
Dupa Inviere, fiecare se intoarce acasa cu Lumanarea Invierii aprinsa. Dupa ce trec pragul casei, se inchina, apoi sting lumanarea in grinda, afumand grinda in semnul crucii. Lumanarea Invierii se pastreaza in casa tot anul, cu sfintenie, spre a fi la indemana si a putea fi aprinsa la intamplari de primejdie, cum ar fi vreo varsare mare de apa, ruperea vreunui nor, grindina, furtuna mare, fulger, tunet si trasnet. Se aprinde si daca se presupune ca asupra casei navalesc duhurile rele.
Din clipa cand preotul a rostit "Hristos a inviat" la Inviere, de atunci si pana la Ispas ori Inaltarea Domnului toti se saluta cu "Hristos a inviat" si "Adevarat a inviat". Iar fetele batrane care asista la Inviere, cand rosteste preotul intaia oara "Hristos a inviat", soptesc: "Eu sa joc inainte", ca in viitor sa fie jucate si sa se poata marita cat mai degraba. Tot atunci vanatorii spun "Vanat prind", iar pescarii "Peste prind", ca sa aiba spor la vanat si pescuit peste an.
Se mai spune ca, daca prinzi un sarpe inainte de Paste, daca-i tai capul cu un ban de argint, si apoi ii bagi trei fire de usturoi in gura, si astfel il tii in ziua de Paste in san la biserica, atunci poti vedea strigoii si poti cunoaste care dintre femeile din sat sunt vrajitoare.
In prima zi de Paste nu e bine sa pleci din sat, nu se matura prin casa, nu se pregateste mancare.
Ospete si daruri rituale
Dupa o scurta odihna, toti ai casei se mai spala inca o data, in chip ritual, cu oul rosu si banul de argint, apoi se aseaza la intaia masa, festiva, de Paste. Masa e inceputa de cel mai varstnic barbat din familie, care ciocneste primul ou rosu cu sotia lui, apoi ciocneste oua cu toti ceilalti. Ciocnitul oualor de Paste se face solemn, cu respectarea unor reguli precise: cel mai in varsta loveste cu putere "capul" oului tinut de partener, in vreme ce rosteste "Hristos a inviat" iar celalalt raspunde "Adevarat a inviat". In prima zi, duminica, ouale se ciocnesc "cap la cap", a doua zi "husca la husca", iar in cea de-a treia zi, "burta in burta". Fiecare dintre cei ai casei trebuie sa manance mai intai un ou sfintit, dupa care mananca din celelalte feluri de mancare, asezate din belsug pe masa de sarbatoare. Timp de trei zile masa nu se ridica, fiind permanent plina de bucate.
In dupa-amiaza primei zile de Paste, inainte de vecernie ori dupa aceea, satenii, tineri si batrani, se aduna in curtea bisericii ca sa ciocneasca ritual oua, ca sa bata toaca si sa traga clopotele, petrecand laolalta.
Luni, a doua zi de Paste, finii se duc in vizita la nasi, cu colaci, pasca si oua rosii, iar copiii plecati merg la parinti. Nasii ii ospateaza pe fini, apoi merg impreuna la hora satului. Tot lunea, feciorii stropesc cu apa fetele din sat, iar martea fetele ii stropesc pe feciori.
Prin Banat e obiceiul de a se da in ziua de Paste, ca Mosi de sufletul mortilor: colaci cu miel, cu oua rosii, precum si alte bucate din casa. Prin alte locuri se da numai cas sau ulcele pline de apa. Femeile din Moldova care nu au copii sau care au copii morti dau de pomana copiilor din vecini cate un ou si cate o pasca. In Muntenia se dau in ziua de Paste oua rosii peste mormant, rostind numele celor pentru care se da acel ou. Tot in Muntenia se spune ca mortii cei pacatosi, de la Inviere, adica de la Paste, se scot din iad la odihna pana la Rusalii. Asadar, in aceste zile fetele duc apa pe la vecini ca prinos mortilor.
Frumos botezata, prima saptamana de dupa Paste se numeste Saptamana Luminata.
