S-au implinit de curand 152 de ani de la dezrobirea tiganilor. Actul de eliberare semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza a pus capat unui capitol lung si umilitor, de sclavagism feudal, al istoriei acestei minoritati — dar, in aceeasi masura, al istoriei romanilor.
Decretul lui Cuza a fost aplicat in obisnuitul stil "original" al locurilor: cei eliberati dupa secole de sclavie ramasesera fara loc de munca si fara adapost, dar legislatia, altminteri dreapta si morala, nu le acorda nici un ajutor care sa indeplineasca, cat de cat, functia platilor compensatorii din vremurile noastre sau pe aceea a locuintelor sociale. Aruncati, practic, in strada, tiganii eliberati din servitute au fost nevoiti sa plateasca impozite dupa numai un an de pasuiala legala. Unii au ramas "robi liberi". Neavand unde si la ce pleca, acestia au ramas pe loc, angajati ieftini ai fostilor posesori. Ceilalti tigani au format, ca peste noapte, patura sociala cea mai de jos si mai exploatata a capitalismului in curs de a se naste, in Principatele Romane, "dupa termen", dintr-un feudalism la fel de intarziat. Segmentul demografic afectat, raportat la populatia de atunci, a fost echivalentul unui milion de oameni din zilele noastre.
Legislatia eliberatoare, care punea capat unei randuieli seculare ce nu se mai sustinea nici pe plan economic (posesia de robi nu prea mai renta), nici pe plan moral (chiar si in absenta vreunui "sentiment european", nu se facea sa mai ai robi in tara), purta in ea sporii pecinginii care a insotit apoi, timp de un secol si jumatate, viata celor pe care astazi ii numim romi — intr-un limbaj "sterilizat", corect politic, dar fara ca schimbarea de nomenclatura sa le fi fost de cine stie ce folos majoritatii celor astfel re-numiti.
La numai un secol de la dezrobire, tiganii au fost victimele unei tentative, partial reusita, de anihilare fizica. A urmat totalitarismul rosu, care i-a tratat cum trata toate celelalte categorii etnice, religioase sau sociale – dar, in plus, i-a fortat la un sedentarism care nu le statea in fire si i-a "maturat sub pres", poate pentru ca spiritul de libertate atat de caracteristic acestei etnii, atat de inradacinat, sa nu contrazica, Marx fereste, mitul omului nou, plamadit pasamite sub tavalugul noii puteri.
Totalitarismele au iesit de pe scena istoriei europene, lasand mostenire germeni patogeni — deprinderi de supravietuire, relativism etic, saracie economica, intelectuala si morala — care ataca insidios organismul social slabit de vicisitudinile traversate in ritm ametitor (la scara Istoriei). Populatia roma, veritabila hartie de turnesol indicand directia in care inaintam ca societate, a fost cel mai putin echipata dintre toate componentele Romaniei pentru schimbarea sperata – sau, macar, pentru o adaptare fara turbulente la noua realitate.
Cine ar putea nega ca, pentru a nu iesi cu totul din societatea la periferia careia au fost "ajutati" sa ajunga, uneori cu cele mai bune intentii, romii au nevoie de o politica solid fundamentata, coerenta – dar si de politici sociale si educationale pline de imaginatie, in care sa fie implicati si sa se implice. Sa fie atat beneficiari, cat si coautori ai acestui veritabil "plan Marshall" de reabilitare economica si sociala. In definitiv, Germania s-a refacut, dupa ultimul razboi mondial, cu ajutorul planului Marshall american, iar statul Israel s-a ajutat mult, in primii ani, cu banii platiti de Germania ca despagubiri pentru Shoah. Banii necesari, nu putini, ar trebui sa vina de la UE, pentru ca problema este paneuropeana, de la statul roman si, de ce nu, macar simbolic, de la BOR — in calitatea ei inavuabila de fost principal stapan de sclavi tigani.