Iata o sintagma inspirata, pe care am citit-o mai deunazi pe scroll-ul unei televiziuni particulare… Va ajunge Romania in umatorul deceniu o tara de intelectuali? Sa ne amintim ce insemna pe vremea raposatului o diploma de absolvire a unui institut de invatamant superior… Sarbatoare mare in familia respectiva. Pentru ca odraslele sa ajunga, asadar, intelectuali, o familie punea la bataie toata artileria grea. Platea meditatii scumpe, nu precupetea nici un efort financiar, chiar si in timpul facultatii, daca progenitura se poticnea la un examen, parintele se facea luntre si punte si debloca situatia. Mijloacele folosite nu mai contau daca scopul urma sa fie atins. si care era acesta? Afurisita sau binecuvantata diploma. Cam asta era mentalitatea raspandita in mai toate familiile. Cele modeste tineau mortis ca urmasul sa le depaseasca conditia. Altele, de un anumit rang, nu admiteau in ruptul capului sa o piarda. De aici politica formidabila de investitie in tinerii care cu orice pret trebuiau sa intre la facultate. Sa intre undeva, nu conteaza unde, dar sa intre…
Constructiile, Politehnica, ASE-ul inghiteau cea mai parte dintre adolescenti. Apoi venea concurenta dura la Drept, Medicina si Farmacie. Ce sa mai spunem despre invatamantul de arta? Dar acolo parea chiar frivol sa-ti dai copilul! Literele si Filosofia de asemenea nu prezentau viitor. In casele de militari exista ambitia tatanelui de a-si face odrasla APV-ist, adica armata pe viata. Filiera era simpla: liceu militar, scoala militara, Academie in final. Bineinteles, era tentatia de-a intra in Securitate, unde, daca erai baiat destept, te alegeai si cu diploma de Drept. si chiar daca persista o oarece jena – cum, draga, iti faci baiatul securist? –, nu era Romania tara partidului comunist si a Securitatii?
Cam asa au stat lucrurile pana in 1990. De atunci, am alunecat pe un alt povarnis sau urcam un alt versant. Problema nu mai e sa ai o diploma a unui institut de invatamant superior, problema e ce faci cu ea pe urma. Iti aduce bani sau o folosesti la stergerea posteriorului? Romania va ajunge o tara de intelectuali, de buna seama, dar cu o drastica scadere a cunostintelor de cultura generala. Ideea aceasta – daca ai intrat la o facultate, te faci intelectual – este cea mai jalnica si penibila. Oare cati ingineri analfabeti nu am cunoscut? Nu se repeta si acum situatia? Doar ca nu mai avem de-a face cu ingineri care iau pe cizme noroiul santierelor patriei, ci cu sofisticati specialisti in PR sau in computere, dar al caror creier e tot spalat si gol… Bietul om frant de oboseala dupa zece ore petrecute pe santier se simtea flatat cand il strigai domn’ inginer, de parca il strigai domn’ intelectual, si reusea sa apara intr-o alta lumina atat in ochii sai, cat si in ai altora. Acum, nu-ti mai e permis sa faci asa o greseala. Domn’ inginer e vai de capul lui, somer bunaoara sau, daca lucreaza, e foarte prost platit si obligat sa se recalifice ca sa mai castige ceva bani. Deriziunea anterioara, dar innobilata de un fel de snobism al diplomei de facultate care te facea sa te pretuiesti, a ramas neschimbata, cu diferenta ca mentalitatea dinainte a disparut si asa-zisul intelectual nici macar nu-si mai poate inrama diploma, caci scuipata va fi aceasta de copii si nepoti ahtiati dupa distractii, dar nesponsorizati adecvat de tatanii lor…
Tara intelectualilor este, de aceea, cea mai inspirata formula pentru a defini o stare degradata de lucruri tocmai prin insinuarea batjocurii fata de cei care, de bine, de rau, au dus la capat o facultate. Ea arata cu degetul in directia unui viitor incert, in continua variatie, locuit nu atat de oameni, cat de omuleti fara nostalgii si fara idealuri.
