Cvartet pentru sfarsitul timpului

Se implinesc 100 de ani de la nasterea unui mare compozitor francez: Olivier Messiaen. Trioul Dumky – vioara, violoncel si pian – si  clarinetistul Nicolas Baldeyrou l-au omagiat duminica seara, la Ateneu, interpretandu-i "Cvartetul pentru sfarsitul timpului". Combinatia de registre confera lucrarii o valoare aparte. Messiaen a compus-o fiind prizonier de razboi, in 1941, in lagarul de la Gorlitz. In 1941, avangarda franceza intra in a doua ei varsta. Estetica dizarmoniei era deja moneda curenta, scoala muzicala de la Viena isi traise traiul – Stockhausen, Webern si Berg –, iar dodecafonismul fusese adoptat in 1926. si totusi Cvartetul lui Messiaen nu inseamna atat muzica de avangarda, cat imagine sonora a Revelatiei. Compozitorul l-a gandit in urma lecturii Apocalipsei Sfantului Ioan care anunta sfarsitul timpului. In lagar, sfarsitul timpului trebuia celebrat ca o victorie. Aceasta este revelatia fericita: un bun catolic, Messiaen crede si creeaza in functie de ceea ce crede. Nu stiu daca lucrarea nu transmite ideea sfarsitului muzicii lumesti – aceea ritmata de timp – si trecerea ei intr-un dincolo unde celebrarea lui Iisus devine altceva decat o ceremonie reglata de niste norme, o bucurie care nu poate fi cunoscuta decat de catre cel care o primeste in suferinta interminabila. Cvartetul are forta; este forta cea de pe urma, forta ultimei bucurii kamikaze. Aceea a intrarii in Rai pe usa taiata in peretii Iadului. Pentru oricine asculta "Cvartetul pentru sfarsitul timpului", imaginea muzicala a razboiului, a pedepsei si a eliberarii prin suspendarea chinului va fi limpede. In muzica lui Messiaen ai impresia uneori ca auzi tipete de pasare. Compozitorul a fost si ornitolog. Dar pasarile lui n-au nimic bucolic. Ele nu exista decat dupa ce lumea va fi tacut definitiv.