Alegerea noului Patriarh ortodox al Romaniei in persoana inaltului ierarh Daniel Ciobotea a parut sa indreptateasca sperantele intregii Romanii, cu ortodocsi si cu neortodocsi, intr-un reviriment spiritual si intr-o asanare morala. Anii pe care ii traversam sunt profund tarati de mizerie etica, iar situatia din biserica nu difera prea mult, sub acest aspect, de cea din afara ei. Verificarile de dosare au scos la iveala destule cazuri de prelati compromisi prin colaborarea cu Securitatea. Faptul ca unii au fost si urmariti, nu doar informatori, dezvaluie o complexitate suplimentara, insa nu anuleaza vina. Dar ceea ce nu parea de crezut este ca, totusi, nu lupta cu trecutul blamabil este cea mai aspra batalie de purtat pentru asanarea bisericii. Lucrurile par mult mai grave, fiindca realitatile din interiorul BOR sunt incalcite. si, in loc ca relativa tinerete a Inaintestatatorului ecleziastic sa fie de ajutor, prin eventuala sincronizare la nevoile generatiilor active, ea isi vadeste si aspectele pernicioase.
In favoarea Preafericitului Parinte Daniel pledeaza un spirit gospodaresc marturisit de toti cei care il cunosc. Acest atu s-a si vazut deja pus la treaba, o data cu lansarea BOR in spatiul media national si cu relansarea proiectului Catedralei Neamului. O alta campanie reluata cu bune sanse de victorie pare sa fie cea referitoare la destinul disciplinei de studiu religie in scoala romaneasca. Pe multiple planuri, asadar, BOR revine in forta, marcandu-si tot mai apasat prezenta in spatiul nostru public: la radio, tv, in scoli si in plan simbolic. Toate acestea ar putea fi salutate cu bucurie, macar de majoritatea ortodoxa, daca ar fi deplin limpede incotro se indreapta BOR insasi.
Dupa ce, in anii guvernarilor de extrema dreapta, Ortodoxia noastra nu a vrut sa se detaseze de excesele brune si dupa ce a traversat cei 50 de ani de comunism cum a stiut si cum a putut, cu destule bune, dar si cu destule rele, astazi inca nu e prea clar daca in Romania a fi ortodox inseamna: a fi deplin solidar si cu slavii, si cu grecii, a fi impreuna numai cu romanii ortodocsi, a fi ecumenic sau a fi acomodabil cu orice pret, fie pe dreapta, fie pe stanga, pastrand un inteles generic si manevrabil adeziunii crestine proprii in raport cu puterea politica trecatoare. O astfel de dilema pentru cei mai multi dintre preoti si enoriasi nici nu se pune, nimeni nu o discuta. Intr-o tara unde nu lipsesc totusi mintile instruite, lumea nu se inghesuie sa vegheze la coerenta si consecventa crestina a unei marturisiri de credinta colectiva, purtata incoace si incolo de vanturile istoriei sec. al XX-lea. Noi nu avem inca nici preoti, nici monahi, nici intelectuali care, ramanand profund credinciosi, sa se interogheze cu seriozitate asupra pozitionarii optime, conforme cu invatatura biblica si cu cea a Sfintilor Parinti, a bisericii noastre majoritare.
Chiar si fara asemenea limpeziri, este clar ca directiile in care navigheaza BOR astazi, sub noul Parinte Patriarh, sunt mari miscatoare, si nu ape limpezi. Au aparut deja evolutii conflictuale in mai multe directii. Prezentele preotesti din Romania au devenit peste noapte indezirabile in Basarabia nu doar fiindca Voronin e suparat, iar rusii asa au interesul. Mai multa intelepciune si diplomatie ar fi putut netezi un pic asperitatile. Nu mai spun nimic despre protestele starnite de deciziile Patriarhiei socotite invazive in randul societatii civile. Cotropirea spatiilor verzi in multe orase ale tarii, in scopul edificarii unor biserici, impunerea tacita a rugaciunii "Tatal Nostru" la radioul public, contramanifestatiile la parada gay si accentele antioccidentale repetate ale unor inalte fete bisericesti au marcat zone de impact negativ asupra spatiului public actual in actiunile BOR.
Iata insa ca, de curand, anumite comportamente si decizii sunt socotite ilegitime chiar de unii ierarhi ortodocsi din subordinea Patriarhiei, indicand cu precizie ca voluntarismul nu mai este o simpla interpretare a rau-voitorilor din afara tarii sau a bisericii, ci o realitate constatata cu intristare chiar de slujitorii ei. Mitropolitul ortodox al Clujului, IPS Bartolomeu Anania, i-a trimis Patriarhului in 18 februarie o adresa oficiala ce semnala aparitia in Statutul BOR a unui text apocrif, neaprobat de Sfantul Sinod. Se solicita radierea din text a literei "s" a articolului 26 si vegherea la alcatuirea Regulamentului de organizare a vietii monahale mai cu seama cu referire la literele "d" si "e" ale articolului 76 din numitul act. La o privire oricat de superficiala, rezulta clar ca prin respectivele articole si litere se incerca statuarea dreptului Patriarhului de a infiinta manastiri peste capul ierarhului locului si vointa ostii monahale de pe teritoriul eparhial. Mitropolitul ardelean observa ca, "dupa parerea mea, scopul acestei insertii este acela de a-l compromite pe Patriarh, atribuindu-i aspiratii jurisdictionale fara nici o acoperire canonica si prezumandu-i delicte penale precum abuzul de putere, falsul si uzul de fals". Asa sa fie sau inspiratorul modificarilor ar putea fi insusi tanarul, gospodarul, energicul si activul Parinte Patriarh Daniel?
Ovidiu Pecican este profesor la Universitatea Babes-Bolyai
