In vara anului 2001, undeva in Slovenia, la prima intalnire dintre George W. Bush si Vladimir Putin, presedintele rus i-a spus omologului sau american o poveste. Vila lui Putin de langa Sankt Petersburg a fost mistuita de un foc violent in care erau sa moara cele doua fiice ale viitorului lider de la Kremlin. In ruinele carbonizate ale casei, Putin a gasit o cruciulita de aluminiu intacta, pe care mama sa o adusese de la Ierusalim. In acel moment l-a redescoperit pe Dumnezeu si a decis sa poarte tot timpul cruciulita. Bush, el insusi un crestin renascut, a fost cucerit pe loc si a facut celebra declaratie ca "a privit in sufletul omului".
Astazi, la sapte ani de la acea intalnire, Rusia paseste tot mai apasat pe calea unui regim autoritar, iar relatiile dintre Moscova si Occident sunt la cel mai scazut nivel. In opt ani de presedintie, fostul spion KGB Vladimir Putin a creat un regim de putere personala ce se sprijina pe fosti si actuali agenti ai FSB (fost KGB) – asa-numitii siloviki – plasati in pozitii-cheie in administratie si in marile companii de stat. Intre Kremlin, FSB si Gazprom exista o retea de interese atat de bine impletita incat sunt imposibil de separat. De aceea, orice discutie despre "negocieri cu Gazprom strict pe baze capitaliste" este lipsita de sens. Actiunile Gazprom nu sunt niciodata simple incercari de maximizare a profitului pentru ca sunt intotdeauna insotite de interese si motivatii politice. Politicienii nostri care pariaza pe bunele intentii transparente ale Moscovei stiu foarte bine cum se desfasoara lucrurile acolo si, de aceea, sunt convins ca mimeaza naivitatea intr-un mod cat se poate de vinovat. Raporturile bune cu Rusia au intotdeauna un pret si nu ma refer la dolari. Daca Romania are relatii proaste cu Moscova este pentru ca nu s-a aratat dispusa sa plateasca acest pret. Inca.
Venirea lui Dmitri Medvedev la Kremlin nu schimba lucrurile. Deja circula prin ziarele din Vest un miniportret favorabil al lui Medvedev. Avocat tanar, nu fost agent KGB ca Putin, care stie sa vorbeasca pe limba occidentalilor, este un moderat, un liberal mai putin radical decat Putin, un adversar al clanurilor de siloviki. O imagine suficient de buna pentru a vedea in perioada urmatoare o armata de lideri europeni dand fuga la Moscova sa arunce o privire la prima mana in sufletul omului. Ma tem ca vor face aceeasi greseala pe care a facut-o Bush. Medvedev liberal? Pai, se indoieste cineva ca alegerile de duminica au fost o gluma? Ce liberal autentic participa la o farsa atat de elaborata doar pentru a obtine o falsa legitimitate? Cat priveste asa-zisa aversiune a lui Medvedev fata de securistii lui Putin, zvonurile au fost mult exagerate. Pur si simplu, ca om al Gazpromului, Medvedev este adversar al clanului condus de seful Rosneftului, secretarul adjunct al Kremlinului, Igor Sechin, dar asta nu inseamna ca este in razboi cu siloviki. Doar ca face parte din alt clan, atat.
Adevarul despre Medvedev este ca presedintele Rusiei poate fi demis cu voturile a doua treimi din Duma, a trei sferturi din camera superioara, Consiliul Regiunilor, si a o treime din parlamentele regionale si ca viitorul prim-ministru Vladimir Putin are aceste majoritati. Medvedev nu este altceva decat o opera de "tehnologie politica", o veche arta ruseasca ce include minciuna, manipularea, kompromatul si amenintarea, o arta care creeaza si distruge lideri. Aceeasi arta care a creat povestea despre renasterea spirituala a lui Putin servita atat de convenabil lui Bush.
De aceea, cred ca oamenii politici occidentali, inclusiv cei romani, ar face bine sa nu mai priveasca in sufletele liderilor rusi, fie ca e vorba de Putin sau de Medvedev. E ca in povestea cu abisul: daca te uiti prea mult in el, incepe el sa priveasca in tine.
