Nu mai e vorba de un veac de singuratate ci un veac de dezintegrare. Lumea se face bucatele bucatele. Fenomenul este cu atat mai paradoxal cu cat pe alt plan, cel al informatiei si al comunicarii, asistam la o unificare a lumii fara precedent. Sistemele totalitare s-au temut intotdeauna de o asemenea liberalizare a informatiei si de accesul neingradit la ea. De aceea voiau sa si detina monopolul informatiei si sa exercite un control strict asupra tot ce intra si iese din spatiul lor. Daca bunaoara Nicolae Ceausescu nu a incurajat dezvoltarea informaticii si a industriei electronice alegand siderurgia si petrochimia, aceasta nu s-a datorat atat aservirii sale tezei leniniste care punea pe prim plan industria grea, cat faptului ca intuia ca in acest fel va pierde controlul asupra supusilor sai, din ce in ce mai bine informati si deci mai liberi. Nu era vorba de bani. Cate miliarde de lei vechi s-au varat cu toptanul in Casa poporului si in combinate falimentare, o industrie electronica si o informatica bine puse la punct ar fi costat mult mai putin si ne-ar fi facut avangarda intr-un domeniu care actualmente reprezinta stapanirea lumii.
WWW, world wide web, acesta este numele lui Nimeni care infasoara planeta. Puterea inseamna informatie si nicidecum tancuri si tunuri. Informatia bine dirijata manevreaza mintile celor care au acces la ea, adica aproape a tuturor. Putini oameni neinformati mai intalnim in ziua de azi, dar informatia nu produce revelatii, ci indreapta spre divertisment diversiune. Pe fundalul pierderii de repere, a devitalizarii morale si spirituale, fenomenul paralel, cel al dezintegrarii statale si al persiflarii traditiei istorice, nu mai trebuie sa mire. E Kosovo, o sa mai fie si altele. Nu e vorba aici ca unii sunt albanezi, altii sarbi, unii maghiari, altii romani, e vorba ca si in cazul unui popor pot sa apara fracturi. Prin absurd, de ce sa nu ne imaginam ca vom trai ziua cand doljenii sau calaresenii isi vor manifesta o mandrie locala si vor dori sa se separe de tara, spunand ca ei nu mai sunt nici romani, nici crestini? Ca nu se mai inchina lui Hristos, ci unui zeu local al muntelui sau al raului din regiunea de unde provin. Ne putem indrepta spre o era a disolutiei, un alexandrinism parodic, poliform si politeist, pulbere de moravuri si de apucaturi, excentricitati si curiozitati fals benigne. Veacul dezintegrarii a inceput.
