» "La baza" e sociolog. A publicat mai multe carti: proza, eseu, teatru, chiar si poezie. Din valul prozatorilor care au debutat la sfarsitul anilor ’90, Dan Lungu este cel mai tradus.
» Nici nu a aparut bine in limba romana, ca "Sunt o baba comunista" deja se aseza in limba franceza. "Je suis une vieille coco!" a aparut recent la Actes Sud, urmand sa apara si in maghiara, spaniola si germana.
» "Romania profunda poate fi amuzanta, irationala si fascinanta. Romania profunda poate fi ridicola, stupida si interesanta", editorul francez al cartii dixit.
» Cum iti explici ca ai primit premii, mai ales pentru "Cheta la flegma", volumul tau de debut, cunoscut nu de foarte multi cititori, dar mai putine pentru cartile care s-au dovedit de succes la export?
— E drept, nu sunt un rasfatat al premiilor literare. Chiar si in cazul volumului de debut in proza a fost o intamplare ciudata. Premiul a venit din partea Uniunii Scriitorilor, filiala… Constanta, si nu Iasi, care tocmai imi respinsese dosarul de intrare in Uniune. El a fost posibil gratie unui gest rar al prozatorului Florin slapac, care a rupt foaia cu dedicatie de pe volumul pe care i-l daruisem si a depus cartea, in numele meu, dar fara sa ma intrebe, pentru premiile filialei constantene. Un gest admirabil, cu atat mai mult cu cat nu ne cunosteam, iar cartea era doar un debut. "Raiul gainilor" s-a bucurat de o caciula de nominalizari, la premii importante, insa nu s-a ales cu nici unul. "Baieti de gasca" a luat totusi premiul filialei iesene a Uniunii. Premiile tin de o aritmetica a unui juriu, unde valoare literara e un ingredient printre altele. Probabil ca, in ce ma priveste, ceva nu se potriveste cu aceasta aritmetica. Se mai intampla.
Dar ieri am primit un telefon ciudat. Un anume domn Strajeru, aflat in trecere prin Iasi, s-a interesat de numarul meu si m-a apelat pentru a ma intreba daca nu am un exemplar din "Sunt o baba comunista", caci o cautase in cateva librarii si nu mai era. Voia neaparat sa o citeasca. Iata un premiu minunat!
» Criticii au strambat din nas la "Sunt o baba comunista", dar cartea s-a vandut bine si la noi, a fost tradusa, Stere Gulea o va ecraniza. Care crezi ca e misterul?
— Au existat si cronici entuziaste… Eu sunt foarte multumit de receptarea cartii. Faptul ca a suscitat discutii si critici din aceeasi generatie care s-au plasat pe pozitii diverse arata ca volumul a atins puncte nevralgice, unde parerile sunt impartite. A creat un curent de opinie in randul profesionistilor. In sociologie spunem ca pentru a exista un "curent de opinie" trebuie sa existe "interes" si "luari de pozitie diferite". Cred ca acest roman a picat intr-o zona importanta a esteticii si realitatii, in care gusturile nu sunt "normalizate".
In randul publicului, reactiile au fost eminamente pozitive. Cartea s-a vandut bine, e in pregatire al doilea tiraj. De la editorii straini, de asemenea, ecourile sunt favorabile. Romanul tocmai a aparut in Franta si urmeaza sa fie tradus in maghiara, spaniola si germana. Cum ai spus si tu, e in pregatire un film, cu un scenariu al lui Lucian Dan Teodorovici. E deja mult mai mult decat ma asteptam.
» Nu de putine ori am auzit – chiar si tu ai spus-o, daca nu ma insel – ca romanul ("Sunt o baba comunista") a fost scris pentru export. Exista o reteta? Exista o anumita logica pe care se bazeaza un scriitor?
— Sigur n-am spus ca e scris pentru export. Am zis doar ca Jacqueline Chambon, editoarea mea franceza, voia un al doilea volum din "Raiul gainilor", iar eu am replicat ca nu ma simt in stare sa scriu o continuare, ci doar un alt roman despre aceeasi epoca, ceea ce am si facut. E drept ca, avand in cap iminenta traducere a romanului, am fost ceva mai atent ca detaliile sa fie comprehensibile pentru un strain. De exemplu, intre "perioada Gheorghiu-Dej" si "epoca de dinaintea lui Ceausescu", am preferat a doua formula, pentru ca nu trebuie sa explici cine e Ceausescu. In mod normal, asta nu te deranjeaza ca scriitor, nu afecteaza stilul. Daca e sa cautam o logica, as putea-o propune pe aceea a notelor de subsol. Cu cat mai putine, cu atat mai bine. Ca sa glumim, "universalitatea" unui text consta in aceea ca la traducere nu necesita note de subsol.
» Ai avut reactii la traducerea "Raiului gainilor"? Au fost lucruri remarcate de comentatorii francezi, dar neobservate de romani sau invers? Care este cea mai interesanta observatie facuta in legatura cu literatura ta?
— Pana acum cartea a aparut in franceza, germana si slovena. Cele mai multe cronici le-am avut in primele doua limbi. Sunt multe lucruri interesante care tin de receptare, dar spatiul e prea mic pentru a intra in detalii. De exemplu, majoritatea criticilor din Romania tin sa remarce ca in roman se vede profesia mea de sociolog, in timp ce strainii, desi stiu acest lucru, nu simt nevoia sa-l pomeneasca. Nu ca m-ar deranja, e doar o constatare. Un scriitor si critic german, Jan Koneffke, m-a intrebat intr-un interviu daca nu cumva explicatia rationala a invaziei de rame din gradina lui Relu Covalciuc din finalul romanului inseamna chiar intoarcerea societatii romanesti la rationalitate, dupa o dictatura si un cult al personalitatii halucinante. Desigur, asa e. Iar reactia lui Covalciuc e in consens cu propriile nostalgii. Un alt cronicar, de la Berliner Zeitung, Mathias Schnitzler, explica de ce soia era atat de urata pe vremea lui Ceausescu in Romania, in timp ce in Germania era la moda… Dar poate cea mai bizara reactie a fost vizavi de volumul de nuvele "Baieti de gasca", tradus anul trecut in germana. stii ce s-a intamplat? A fost recomandata calduros pentru lectura pe un site… erotic. Asta nu mi-ar fi trecut prin minte!
» Cand vei publica urmatoarea carte? Cateva vorbe despre ea?
— Urmatoarea carte va aparea foarte curand, tot la Polirom. Impreuna cu Radu Pavel Gheo coordonez un volum colectiv despre "experienta feminina in comunism", din care vom putea afla cum se vede sistemul comunist prin ochii femeilor care au fost nevoite sa-l suporte. Apoi lucrez la un nou roman, inceput la rezidenta "Marguerite Yourcenar", care nu are de-a face cu comunismul. Simt nevoia sa iau o pauza de Ceausescu, sa ma dezintoxic. E un roman pe jumatate de dragoste. Cealalta jumatate n-o divulg, caci e surpriza. Sper ca la vara sa fiu in forma si sa ma apropii de final. Daca voi fi multumit de ce-mi iese, va aparea in primavara anului viitor.
