Spunem in general ca la televizor nu mai e nimic de vazut. Rar cand mai apuci un film de cinci stele, si acela tarziu spre miezul noptii. Orele de maxima audienta sunt ocupate de pelicule, eufemistic zis, de actiune, desene animate pentru adulti, catastrofe in lant din care nu lipseste eroul salvator (de multe ori, nu intamplator, cetatean de culoare), tot rar se mai strecoara un film acceptabil, desi tot in parametri comerciali. Talkshow-urile utilizeaza "o limba de lemn", asa-zis europeana, parca invectivele de deunazi ale lui Nica Leon ne-au inviorat, ce sa mai zicem! Sportul ramane hrana de baza. Dar de curand televiziunea nationala a oferit, la ora de varf, un reportaj exceptional despre ceea ce realizatorii (Camelia Robe si Malin Bot) au numit bulevardul bastanilor din Timisoara. Lucrurile sunt cunoscute, in mai multe ziare si in mai multe randuri au aparut articole sau macar informatii despre felul in care tiganii cu bani si tupeu au pus stapanire pe unele dintre cladirile cele mai somptuoase din orasul revolutiei, dar reluand tema si mai ales vazand figurile ultimilor locatari romani intelectuali din acele case – oameni speriati, dar inca demni –, am inteles ca am cazut din lac in put. Ne amintim cum era prin anii ‘50. Proprietarul unei vile spatioase era deposedat de bunul sau, aruncat intr-o camaruta a imobilului – aceasta in cel mai bun caz –, restul incaperilor fiind ocupate de familii numeroase de proletari sau de militieni care faceau intentionat zgomot ca astfel sa-l scoata din minti pe fostul proprietar "exploatator" si poate sa-l trimita mai repede pe lumea cealalta. Acum situatia nu e defel schimbata. Doar ca nu mai e vorba de nici o lupta de clasa. Nu mai vin sergenti plutonieri de Securitate care-ti fura casa. Vin tiganii. Din reportajul amintit am inteles cum a functionat mecanismul. Romii au cumparat cate un apartament din respectivul imobil si apoi, facand scandaluri peste scandaluri, terorizandu-i pe ceilalti locatari, aruncandu-le murdarii in usa, i-au fortat sa plece si sa le vanda tot lor apartamentele la preturi sub valoarea pietei. Altii au pus mana pe case in baza unor false retrocedari, mostenitorii erau pana la urma ca si inexistenti, pierduti undeva prin strainatate, persoane pe care nici una dintre autoritatile iubitului nostru stat de drept nu le-a vazut la fata. De altminteri, complicitatea dintre noii improprietariti si autoritatile de pe plan local apare limpede ca lumina zilei. Astfel, unul dintre bulevardele cele mai luxoase din Timisoara a intrat sub controlul a trei clanuri tiganesti. Inainte, aici mai locuiau si nomenclaturisti. Ironia face ca tot tiganii sa se laude ca ei i-au dat afara din case, fiindca ei sunt poporul si deci implinesc idealurile revolutiei. De necrezut! Am apreciat enorm reportajul deoarece inoata impotriva curentului si a dat o palma zdravana acestei sinistre fatarnicii care se cheama corectitudine politica. Distinsii domni care lucreaza la CNCD (Consiliul National de Combatere a Discriminarii) ne trag de urechi daca, prezentand autorul unei infractiuni, in loc sa fi spus cetatean roman de etnie roma am spus de-a dreptul tigan. Dar ce ar mai avea domniile lor de zis dupa vizionarea respectivului reportaj? Cu ce drept ne-ar mai sanctiona dupa ce au auzit versetele tiganesti iesite din prea plinul inimii lor (parca ruleaza acum o telenovela, "Inima de tigan"): Romanii – cancer la plamani, tiganii – bani si masini! Dar au auzit? Au vazut? Sau si-au astupat intentionat ochii si urechile, ca sa nu fie tulburati, iar oglinda de cristal a ideologiei pe care o slujesc sa nu se fisureze?
Nimeni nu mai pretinde acum ca discriminarea ar trebui incurajata. Secolul XX a fost secolul celor mai grave discriminari care au dus la crime, masacre, genocid. Dar situatia actuala, prin care in primul rand legea este incalcata si, o data cu ea, demnitatea de a fi roman, arata ca si excesul venit dinspre celalalt versant este teribil de nociv.
