Rosu si Negru, doua culori celebre gratie romanului cu acelasi nume al lui Marie Henri Beyle, alias Stendhal. In cazul nostru ele nu mai sunt simple culori, ci veritabili stalpi ai societatii: armata si biserica. Mai toate sondajele facute in ultimii zece ani au evidentiat increderea aproape maxima a populatiei in aceste doua institutii. Pe masura ce a crescut increderea in militari si in clerici, aceasta a scazut in ceea ce-i priveste pe politicieni. Putem spune ca a fi acum politician in Romania nu mai e nici o cinste. si asta, din pacate, nu doar de ieri, de azi. Extremismul interbelic, la urma urmei, a fost explicat si ca o alta fata a teribilului dispret sau chiar dezgust trait de foarte multi dintre oamenii de atunci fata de politicianismul gaunos care parazitase tara. Am avut apoi in comunism nomenclaturisti. si mai odiosi. In locul lor acum, o alta clasa umpluta de politicieni care, indiferent de culoarea partidului caruia ii apartin, isi dau pe deasupra mana si-si apara cu orice pret interesele. Numai ca, evident, istoria nu se repeta si e bine ca nu se intampla una ca asta. Poate de aceea armata si biserica sunt atat de simpatizate. Ele, teoretic cel putin, nu fac politica. A auzi acum preoti care la predica le-ar recomanda enoriasilor sa voteze un partid sau altul ar fi rusinos, lamentabil, catastrofal. si totusi ne aflam in plin an electoral. Asa ceva nu-i de colea. Pentru a-si mentine fotoliile, ei sunt in stare de orice, sa foloseasca cele mai unsuroase parghii, sa faca mari compromisuri, sa revopseasca tricolorul si sa puna Imnul national pe muzica rap, doar sa nu le fie stirbita continuitatea intr-o anumita (ne)demnitate. Oare scandalul CNSAS a fost declansat intamplator taman acum? Oare verdictele emise de hartuita institutie nu blocau drumul acelora care nu mai stiu alta meserie decat aceea de politician pres care tace malc sau demagog care latra fara rost? Ba bine ca nu! Asa ca in acelasi scop preotilor li s-au marit salariile. Sa nu uitam: clerul nostru, in marea lui majoritate, nu a recunoscut niciodata dezvaluirile facute de CNSAS. Mai mult, nu a vrut sa se supuna aceluiasi regim de investigatie ca restul populatiei. Ei nu au colaborat cu Securitatea fiindca, spun ei, taina spovedaniei e sfanta si chiar daca nu ar fi, tot aia e fiindca pe securisti nu avea cum sa-i intereseze ceva din marturisirile credinciosului care numai de subversiune nu-i ardea la spovedanie. Altfel spus, ce inseamna aceasta? Ca preotimea s-a aflat chiar si in comunism deasupra oricaror interese de natura politica. Dar acum? Primind mai multi bani, ei, totusi nu au cum sa ramana insensibili, adica isi vor manifesta recunostinta fata de cei care le dau si nu le iau. Apoi nu vin de la buget milioane si milioane de euro pentru constructia Catedralei Neamului? Evident, excludem varianta unei propagande grosolane, dar pentru a ajunge mai repede la inima omului si a-i influenta judecata nu strica sa alegi un stil sfatos alunecos, aparent apolitic, din care sa priceapa ca in tara e bine si ca daca lucrurile merg cum trebuie, aceasta se datoreaza celor de la carma, care mana corabia. Mitul carmaciului imbatabil nu a apus. Am uitat acea perioada cand la iesirea cu daruri preotii ii pomeneau pe conducatorii Republicii Socialiste Romania si apoi ai Romaniei? Simfonismul puterilor, sacerdotala si temporala, aici e buba. El ii sudeaza pe politicieni de preoti si fiecare suge de la celalalt. Asa e in ortodoxie, asa e in Rasarit… Ca si medicii fara arginti, nici preoti fara arginti nu exista. Numai ca un preot bine platit, oricat de necesari sunt banii, devine, de la sine inteles, un functionar supus statului. Ce libertate mai are el atunci sa tipe ca nu e de acord cu ordinea lumeasca? Nici una. si pana la a fi incorporata si cimentata nu a fost biserica un mare scandal?
