Tinerii scriitori

De ce paranoia? De ce nu, pur si simplu, comoditate? De ce nu conservatorism? Foarte buna problema pusa de colega mea de crochiuri in ziarul de luni, 21 ianuarie. Intr-adevar, exista un anumit set de scriitori tineri care iese in strainatate, mereu acelasi. Nu e bine, dar nu trebuie sa ne speriem. Ioana Baietica, de care n-am auzit asa de mult, totusi, a plecat din Romania, nu ne incomodeaza. Cecilia stefanescu n-a publicat decat un roman OK, dar a avut norocul – asta e! – sa-si vada romanul ecranizat, si nu de oricine. Baietii de la Iasi sunt buni. Exista un numitor comun al acestor tineri: editura Polirom. Promovarea culturii este si o chestie de stat, atata vreme cat statul mai inseamna altceva decat securitate si administratie. Dar e in primul rand o chestiune de interes in ultima instanta financiar. Este vorba si de pozitie sociala, desigur, poate si de charisma – dar aici scriitorii carismatici n-au nici o vina ca sunt asa. Pe de alta parte, daca cineva isi inchipuie ca un tanar scriitor roman devine cunoscut in strainatate numai pentru ca pleaca mai des intr-acolo, se insala. Atata vreme cat exista 20 de oameni de valoare egala, nu e catastrofic faptul ca 15 raman acasa. Eu il astept pe superscriitorul roman care sa devina un nume in Europa, apoi pretutindeni. Omul acela trebuie sa apara si sa fie observat, dupa care lucrurile vor evolua firesc. Dar de-acum munca aceasta de descoperire a talentelor nu-i mai apartine atat criticii, cat editurilor. Toata lumea stie asta si sa nu credeti ca editurile n-o stiu. Eu le urez succes si nu-mi pasa, pana atunci, deloc de faptul ca unii tineri se plimba mai mult decat altii la Paris. De ce sa nu vada si ei turnul Eiffel daca pentru asta s-au zbatut?