Marturisesc ca nu sunt un mare admirator al Uniunii Europene si al institutiilor sale suprapopulate birocratic si dispunand de o legitimitate democratica cel putin chestionabila. Nu cred, bunaoara, ca ratificarea Tratatului de la Lisabona ar trebui facuta automat, fara nici un fel de discutie privind cedarile de suveranitate. Nu zic ca acestea sunt inacceptabile, dar pretind macar sa avem o dezbatere de principiu asupra lor. Am, de exemplu, indoieli serioase in privinta asa-numitei "Europe sociale" si a "economiei sociale de piata", pe care le gasesc antiliberale si continand pericole la adresa libertatii individuale si nu mi se pare firesc sa fiu obligat la solidaritate prin decizia liderilor politici.
Acestea fiind spuse, nu pot insa sa nu constat ca, in anul care s-a scurs de la aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, cetateanul roman nu a avut un aparator mai puternic al drepturilor sale decat Comisia Europeana. Toate actiunile Comisiei Europene in privinta Romaniei au fost impotriva Guvernului de la Bucuresti si in sprijinul cetateanului roman. Atunci cand Guvernul a impus taxa de prima inmatriculare (sau de mediu, pe stil nou), Comisia Europeana a fost aceea care a declarat-o incorecta si a declansat procedura de infringement. Cand ministrul Agriculturii (mult prea preocupat de palinca si caltabosi) n-a fost in stare sa infiinteze Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura, care trebuie sa asigure acordarea subventiilor pentru agricultori, aceeasi Comisie Europeana a amenintat cu activarea clauzei de salvgardare, fortand Guvernul sa numeasca un tehnocrat. Comisia Europeana suspecteaza Guvernul ca a acordat ajutoare de stat in mod netransparent in privatizarea Daewoo Craiova cu Ford, ceea ce, dincolo de lipsa de respect fata de contribuabili, ameninta insasi privatizarea de care craiovenii chiar au nevoie.
Premierului Tariceanu ii place sa vorbeasca despre "Romania europeana" ori de cate ori o poate opune cu succes "Romaniei scandalurilor politice", de care s-ar face responsabil, desigur, presedintele. Cand vine vorba insa sa se confrunte cu Bruxelles-ul, Tariceanu isi descopera brusc resurse suveraniste, daca nu de-a dreptul nationaliste. Comisia Europeana a indraznit sa estimeze ca programul bugetar al Romaniei, asa cum a fost el elaborat de Guvern, nu este o politica fiscala prudenta, ca Romania are putine sanse sa echilibreze bugetul pana in 2011 si ca, prin urmare, Guvernul ar face bine sa reduca deficitul bugetar sub plafonul de 3%. Tariceanu si-a iesit ieri din tatani, declarand ca "Romania nu este subordonata Comisiei Europene" si ca are nevoie de deficitul bugetar pentru "investitii si finantarea proiectelor de infrastructura". Recomandarea Comisiei este de bun-simt: cand inflatia este in crestere, cand deficitul de cont curent este la cote-record, cand piata internationala da semne de neliniste serioase, este intelept sa ai o politica bugetara prudenta si disciplinata si sa nu fortezi limitele economiei. Or, am vazut anul trecut ca deficitul nu a fost reprezentat de "investitii si infrastructura" pentru ca in octombrie aveam excedent, iar la sfarsitul lui decembrie ne-am trezit cu un deficit de 2,5%, generat in cea mai mare parte de cresterile de pensii. Anul acesta va fi exact la fel, deficitul se va duce, sunt sigur, in pomeni electorale, nu in infrastructura.
Am lasat la urma Justitia, pentru a carei reforma Comisia s-a batut mai mult decat pentru orice altceva in Romania. Raportul Comisiei Europene, pe care il asteptam zilele acestea, va consemna drept cea mai grava problema blocarea dosarelor de mare coruptie. Raspunsul guvernantilor? Bogdan Olteanu tocmai i-a solicitat procurorului general sa trimita Parlamentului dosarele celor opt.
