Cateva cuvinte despre carti, la inceput de an. Se citeste tot mai mult – o presupunere facuta pe baza faptului ca se cumpara tot mai multe carti. E drept, cartile o duc ceva mai bine in Romania, de vreme ce se scumpesc si se vand mai mult. Piata creste, apar edituri noi, se traduce foarte mult, scriitorii romani au cateva locuri – editurile Polirom si Cartea Romaneasca in primul rand – in care pot sa-si publice lucrarile fara sentimentul zadarniciei. Dar exista ceva care face ca acest comert cu carti – mai bun decat oricare altul – sa se dezvolte fara ca asta sa insemne ca populatia cititoare se acultureaza. Apar multe carti – in comparatie cu inceputul anilor 1990 –, dar foarte asemanatoare. Apare foarte multa literatura, iar literatura care apare are ca functie principala divertismentul. Cartile nu mai reprezinta un mod de a trai diferit de acela de a munci sau de a te distra sau de a iubi, ci o diferenta specifica fata de alte mijloace de amuzament. Inainte de orice, titlurile care apar sunt, in majoritate, debransate de la traditii. Desigur, nu e vorba de traditii in general. Cartile care apar ne invita sa exploram filierele genurilor de literatura populara, ceea ce nu-i rau. Dar acea cultura careia germanii ii spun Bildung, aceea care formeaza, e pe cale de evacuare. Ma surprind nostalgic si nu stiu daca e bine. Cartile "clasice" ne formau astfel incat sa simtim foarte intim lumea. Cele noi, distractive si libertine, ne conduc fie spre hedonism, fie catre un stoicism al raportului cu lumea; in ambele cazuri, propun o dezangajare existentiala (disimulata in angajament politic, epistemic, estetic etc.). Pentru omul lumii globalizate, oare nu in constiinta propriei imanente rezida Bildung-ul?
Creează un cont
Bine ati venit! înregistrați-vă pentru un cont
O parola va fi trimisă pe adresa dvs de email.
Recuperare parola
Recuperați-vă parola
O parola va fi trimisă pe adresa dvs de email.
