De Revelion nu am fost in tara. Dar m-am uitat, printre altele, la televizor. Incerc sa compar, de pilda, televiziuni franceze cu televiziunile de la noi. Trebuie spus, in primul rand, ca emisiuni proaste se gasesc si acolo. Da, exista "Star Ac’", un reality show stupid, dar sa ne intrebam cine se uita la el: multi dintre asa-numitii "banlieusards", imigranti si oameni fara educatie care locuiesc in mediul suburban plus, desigur, foarte multi tineri, din moment ce eroii acestui show sunt tineri. Exista, e drept, multe filme americane, mai ales pe M6, dar majoritatea canalelor nationale franceze difuzeaza multe filme franceze si europene. In domeniul divertismentului, France2 are, de pilda, o traditie in difuzarea varietatilor, semn ca publicul telespectator francez nu a suferit socuri culturale bruste in ultimii ani. In general, si e normal sa fie asa, in ciuda americanizarii societatii franceze, deplansa de multi si vizibila la televizor, exista aici o stabilitate culturala pe care programele televiziunilor nationale o reflecta fidel. Cele mai bune stiri, cele de pe France2, dureaza patruzeci de minute, nu au uneori deloc rubrica sportiva – dar o au mereu pe cea de trafic. Desi axate pe viata politica franceza, acolo unde Nicolas Sarkozy face figura de voievod national, stirile franceze sunt departe de a se limita la diferitele accidente din strafundurile tarlalelor rurale, asa cum fac stirile difuzate de televiziunile romanesti.
In mod clar, televiziunile franceze se adreseaza unui public mai stabil, mai conectat la traditii culturale. Este un public care simte, macar in parte si macar latent, ca apartine unui spatiu cultural european. Or, in momentul de fata societatea romaneasca uitatoare-la-televizor se poate caracteriza printr-un singur atribut pozitiv: consumul. Fata de o tara din Occident in care salariile cresc cu 0,5 la suta pe an, la noi salariile cresc cu 20 la suta. Desigur, venim de jos. Dar efectul psihologic al acestei cresteri neintrerupte de cativa ani, in ciuda tuturor scandalurilor politice, este mult mai mare: lipsit de orice reper, romanul de astazi este omul caruia ii place sa consume fara vreo logica predictibila: obiecte, calatorii, distractii, totul se consuma la noi din plin, imprumuturile curg, iar televiziunilor nu le ramane decat sa difuzeze un circ permanent intrerupt de momentele publicitare care, in ciuda scaderii audientelor, le aduc un profit tot mai mare. Ce conteaza ca trei sferturi din stirile sportive nu vizeaza deloc sportul, ci mondenitati, daca viata romanului oscileaza intre munca abrupta pentru castig si distractie fara limite si fara nici un reper cultural? Cui ii pasa cine e daca are cu ce?
