Nimic de sarbatori

Televiziunea in epoca globalizarii, a nisei, a individualizarii optiunilor si a consumului frenetic e o suma de realitati virtuale a caror desfasurare intra in logica rutinei. Dimineata, matinalul. Apoi, pauza. Cate o breaking news, dupa care, daca ajungi la timp acasa si deschizi televizorul, happy hour. In fine, stirile, stirile sportive cu gagici, film, talk-show-uri. Fiecare talk-show, la vremea lui. Luni, "Tradati in dragoste". Marti, "Din dragoste, miercuri Liga Campionilor, joi "Cu un pas inainte", vineri, "Dansez pentru tine". In fine, emisiunile TV iti scandeaza saptamana si confirma o rutina publica pe care tu stii sa o integrezi in rutina propriei vieti. Din aceste doua curgeri paralele de timp, oprite de baraje asezate la distante egale apare o ordine din care fiecare iese din cand in cand. Dar televiziunea e mereu acolo, te asigura. Daca ai chef, prin absurd, sa deschizi pe Antena 1 dupa ora 10 dimineata, stii ca o gasesti pe una dintre cele doua domnisoare care te invita sa telefonezi la concursul pe care-l prezinta, daca te uiti la PRO TV la ora 19.00 stii ca o vezi, de luni pana vineri, pe Andreea Esca. Daca vrei scandal, te uiti la Ernest. Daca n-ai neamuri la tara, te uiti la "Surprize", sambata, iar daca iti place in 2007 rock-ul din 1950 te uiti la sotul ei, vineri. Oamenii astia sunt mereu acolo, "aproape", asta daca ti se face cumva teama ca ceva din ordinea lumii s-a rupt si ca lacustele Apocalipsei sunt gata sa roada tot ce mai e solid si comestibil in lumea asta. Sarbatorile, se stie, jignesc ordinea, anuleaza un pic rutina. Luni nu mai e luni, e Craciun, e Revelion. Saptamana de lucru devine vacanta, Ernest pleaca si el acasa, Esca isi ia concediu, Mircea Badea il ia de mana pe Mihai Gadea si o-ntind la munte. Antena 1 nu mai e aproape, libertatea de a gandi de la PRO TV intra-n carantina. De sarbatori, televiziunile se intrec in a-ti oferi nimic. La stiri, afli ce-ai facut chiar tu in urma cu o ora: cumparaturi nebune la hipermarket. In show-urile de varietati, totul e inregistrat. Revezi filmele pe care, de Craciun, le-ai mai vazut de 1000 de ori. Toate tipurile de filme cu Mos Craciun, de la horror la sirop de menta, sunt intrerupte de toate tipurile de colinde, fragmentate la randu-le de reclamele de Craciun. Toti protagonistii emisiunilor au sepcuta ros-alba, zeci de mos Craciuni iti vand acadele, masini, calculatoare, ciocolata. Nici o televiziune – cu exceptia celor de nisa internationale, gen Discovery – nu se mai deosebeste de alta. Tot ce se vede pe ecran reia ceea ce se vede pe geam, cele doua realitati paralele se intersecteaza in cel mai mare non eveniment care e totodata singurul: in locul rutinei se instaleaza decorul cu mos Craciuni, sanii, zapada, cutii impachetate, brazi impodobiti. Decorul asta sta pret de doua saptamani, publicitatea curge in suvoaie, omul se uita pentru ca, intotdeauna, decat aici mai bine acolo, chiar daca, acum, aici si acolo se contopesc intr-un acelasi extras din curgerea timpului.