Femeile nu suporta sa le atragi atentia asupra unor defecte fizice, barbatii nu suporta sa fie facuti – sau sa creada despre ei ca sunt – prosti. Dupa cum nu exista un criteriu absolut al frumusetii, nu exista unul al inteligentei. 90-60-90 si IQ-ul sunt doua incercari de evaluare care, chiar detaliate, nu pot intruni consensul. Se vor gasi mereu un moment de frumusete fara dimensiuni si o clipa de inteligenta fara IQ. Dar asta nu inseamna insa ca oamenii sunt egali in frumusete si-n inteligenta. Geneticianul James D. Watson, Nobel in 1962, cancelar al Cold Spring Harbor Laborator (New York) pana pe 25 octombrie, a decis sa iasa la pensie in urma acuzatiilor care i-au fost aduse dupa o declaratie dura: se pare ca inteligenta negrilor este inferioara celei a albilor. Desigur, institutiile s-au revoltat, l-au dezavuat, el si-a cerut scuze. Polemica e veche, a comentat-o Costi Rogozanu intr-un articol foarte bun, nu mai revin. Cert este ca, indiferent cat de mult luptam impotriva discriminarilor de orice fel, egalitatea "de substanta" dintre oameni este o iluzie. "Avem si noi doua picioare", spun fotbalistii mediocri inaintea unui meci cu o superechipa. si ce? Chiar daca e absurd sa facem medii eludand astfel individualul (negri vs albi, Vest vs Est etc.), afirmarea inegalitatii ramane unul dintre ultimele tabuuri ale societatilor dezvoltate. Inferioritatea nu e o acuza – poate mai mult, pentru ca simti ca responsabilitatea iti scapa aici –, dar e o realitate pe care mi se pare mai grav s-o negi. Watson a spus-o si a trebuit apoi sa plece. In literatura, Houellebecq o spune demult, dar acolo scapi mai usor.