Imi pare rau s-o spun, dar noul partid democrat-liberal a inceput prost si nu ma refer deloc la doctrina politica. In ceea ce priveste ideologia, o cohorta impresionanta de analisti si comentatori au deplans sau, dimpotriva, au luat in ras "ambiguitatea" doctrinara a noului partid din prima secunda de dupa anuntarea fuziunii intre PD si PLD: ca PD a trecut "peste noapte" de la socialism la "populari". Ca – Sorin Frunzaverde dixit – e un "melanj penibil". Ca intre crestin-democratie si liberalism n-ar exista compatibilitate, ba inca si ca liberalii sunt alt grup la Parlamentul European si ca popularii ar avea un soi de alergie la cuvantul "liberalism".
Ca sa raspund diplomatic, toate astea sunt o gramada de prostii. PD a trecut de la stanga la dreapta pentru ca trebuia sa-si caute un loc propriu in spatiul politic romanesc dupa etapa FSN-Petre Roman. Cum la stanga se afla PSD si cum Traian Basescu este orice numai un socialist de felul Petre Roman nu, era firesc ca PD sa se modeleze dupa profilul ideologic al liderului. Ca in PD au ramas multi nostalgici ai fesenismului originar si ca unii dintre ei sunt puternici baroni si baroneti locali care aduc voturi pretioase este cat se poate de adevarat, dar asta este o problema de organizare interna a PD, nu de ideologie. Cat priveste asa-numita "incompatibilitate" ideologica, ea, pur si simplu, nu exista. Daca e sa ne referim la fostele tari comuniste, nu cred sa existe un partid mai autentic liberal decat Partidul Civic-Democratic din Cehia, iar acesta e afiliat la popularii europeni. Nu mai vorbesc de conservatorii britanici, care, la rigoare, n-au nici o legatura cu crestin-democratia germana. In Statele Unite, in Partidul Republican se regasesc conservatori religiosi, conservatori "vechi", neoconservatori, liberali clasici (in sensul lui Mill), neoliberali si libertarieni. Intre aceste curente exista competitie, unele sunt mai influente ca altele la un moment dat, dar nimeni nu se plange de "incompatibilitate".
Pe de alta parte, desfid pe oricine sa-mi spuna care este doctrina liberal-democratilor britanici si a grupului liberal din PE. Sunt de stanga? Sunt de dreapta? Nimeni nu stie, acesta fiind, se pare, unul din misterele politicii europene. Dupa masurile populiste de anul acesta si mai ales dupa ce Guvernul va fi trecut bugetul de-a dreptul socialist de anul viitor, mai poate cineva spune ca PNL este partid liberal? Este PSD un partid autentic social-democrat care sa reprezinte muncitorimea urbana activa cand electoratul sau este format covarsitor din tarani pensionari? Ultima problema a PD-L este, asadar, cea ideologica.
Pot sa-mi imaginez fara probleme un mare partid de dreapta care sa gazduiasca un conservatorism "organic", un neoconservatorism idealist si un neoliberalism fidel pietei, ba, de ce sa mint, chiar mi-l doresc. Dar nu-mi doresc deloc un partid cu 25(!) de vicepresedinti, dintre care unul este Elena Udrea, altul Falca de la Arad si altul securistul Silvian Ionescu. Nu, mersi! Mai intai, o asemenea structura interna stufoasa nu are alta menire decat sa satisfaca apetitul pentru putere al unor indivizi nu intodeauna indreptatiti (vezi "numele odioase" de mai sus). In al doilea rand, 25 de vicepresedinti ma duc cu gandul la o vorba a lui Alexandru Paleologu, care zicea ca, dupa ’89, in loc de un partid unic, ne-am trezit cu o multime de PCR-uri. O structura piramidala cu presedinte, doi prim-vice, un secretar-general, 25 de vice si lideri de filiala asa cum a construit PD-L este o structura autoritara incompatibila cu ideea de mare partid de dreapta care aspira sa integreze curente diferite. si, mai grav, o asemenea structura autoritara este incompatibila cu votul uninominal. Este doar un vehicul prin care unii incearca sa se catere la putere pe spinarea lui Traian Basescu.
