Uneori scandalurile sunt bune. Ies la iveala abuzurile si limitele unor sisteme. Toata lumea a facut risipa de imaginatie inchipuindu-si paradisul european al iluministilor realizat in formula largita a Uniunii Europene: libera circulatie a ideilor, a initiativelor, a cetatenilor, a valorilor si investitiilor. Abundenta, inteligenta, fratia si generozitatea alergand mana-n mana peste haturile reunite ale batranului continent! Putini s-au gandit ca vor circula nestanjenite si saracia, precaritatea, abuzurile, intoleranta sau spaimele colective. Ecluzele frontierelor odata deschise au produs si mari inundatii de mizerie. Iar de multe ori spaimele au fost mai mari decat inundatiile efective. Vin peste noi instalatorii polonezi, spuneau francezii, vin romanii hoti si barbari, spun italienii, spaniolii, portughezii, britanicii si altii. Acum ni se anunta ca se inchide. Comisia Europeana nu mai prevede noi adeziuni imediate. Croatia, Macedonia, Albania, Muntenegru, Bosnia-Hertegovina si Serbia, ba chiar si nerabdatoarea Turcie vor trebui sa mai astepte. Nici o noua primire nu va mai fi posibila decat, eventual, pe termen mediu sau lung. S-a ajuns la concluzia ca peste tot reformele democratice au incetinit, iar imbunatatirea sistemelor juridice si lupta impotriva coruptiei bat pasul pe loc. E valabil si pentru nou-intrata Romanie. Dar probabil ca valurile de xenofobie impotriva romanilor vor fi grabit aceasta noua strategie. Cum de au putut de asta data lua o asemenea amploare niste fapte odioase dintre cele care alimentau de multa vreme cronica judiciara a migratiilor, dar fara sa devina emotii colective? Fiindca acumularea unor stari de fapt ignorate sau minimalizate a ajuns la pragul de ruptura. Europa inca nu stie sau nu poate sa se doteze cu institutii chemate sa puna de acord realitatea cu imaginea idilica a "europenitatii" sale. Sigur, ea se mandreste pe drept cuvant cu valorile care i-au faurit de trei milenii cultura scrisa sau patrimoniul mitologiilor fondatoare. Dar inca are institutii fragile si un statut ambiguu, ce nu-i ingaduie sa ia decizii majore costisitoare. Inca nu poate uniformiza nici legislatiile interne, nici sisteme de securitate sociala, nici condurile muncii, nici repartitia surplusurilor. Ii acordam Europei laurii pentru indrazneala, fiindca incearca sa faca ceva fara precedent in istoria omenirii. Dar nu trebuie sa ignoram faptul ca un esec social in aceasta complicata ecuatie cu mixitate de natiuni ar putea sa o impinga chiar spre destamare. Va fi extrem de grav daca deschiderea frontierelor si cedarea progresiva a autoritatii nationale vor crea noi surse de ura si de conflict pe acest continent care are deja o trista specializare in razboaie mondiale. Exista oare acele fonduri necesare pentru integrarea reala si pentru calificarea accelerata a milioanelor de saraci (tigani sau nu) din tarile recent intrate in cercul UE? Probabil ca nu. Deci procesul absorbirii saraciei si a modernizarii unor societati va fi lent. si va cadea mai cu seama in seama guvernelor nationale. Iar pentru orice guvern roman, de acum inainte, prioritar devine tocmai acest proces, timp de ani buni. Insa nu cu improvizatii, nu cu jumatati de masura, ci cu onestitatea monahala si cu pasiunea pedagogica a unui nou Popa Tanda. Da, e nevoie de programe complexe pe termen lung, de educatie, de investitii sociale la nivel national. Romania a intrat in Uniunea Europeana, dar inca nu a ajuns in Europa. Iar cand va ajunge, nu se va mai lasa nici abuzata de falsi "refugiati politici" cu cazier, care au ajuns la Roma sa deschida bordeluri sau case de joc si inca au nerusinarea sa-i dea lectii.
Dinu Flamand este scriitor roman stabilit la Paris
