Televiziunea ca trecut

Dan Claudiu Tanasescu este o stea din Cosmosul de pe Calea serban Voda. Nici o emisiune live cu miza (culturala) a postului TV care ii apartine nu se poate desfasura fara prezenta dansului. Navigand eu prin galaxie intr-o dimineata – asta e o ironie, sa stiti, postul are o singura sala de studiouri! –, am dat peste Tanasescu intr-un exercitiu de sinceritate si regret, exprimat in compania unui domn (care semana cu mine, de ce oare?) si a unei frumoase domnisoare. Senator independent care lucreaza cu ambele maini, DCT este si un scriitor prolific, cu un ritm de publicare, inainte de 1989, de un roman pe an. Ei bine, ceea ce regreta dansul este ca astazi scriitorii nu mai castiga banii obtinuti odata din drepturile de autor. Pentru un singur titlu, autorul Dan Tanasescu lua, pasamite, aproape 80.000 de lei pe an. Asta insemna vreo doua salarii bune pe luna, sau, altfel: un sfert din salariul lui Bölöni la Steaua, in perioada de glorie. M-am mirat si apoi imediat m-am otarat in sinea mea: cine era Tanasescu inainte de ’89, cine este el dupa? Eu unul nu i-am citit cartile, nu ma pronunt, dar pot vorbi din perspectiva sociologica: numele lui DCT nu era unul major, nici acum nu este. Cum isi vindea scriitorul cartile? Cred ca la pachet, intr-un sistem cultural centralizat, in care Shogunul convietuia cu diferiti eroi de romane romanesti despre care nu vorbea nimeni. Ca sa castigi cat valoreaza o Dacie trebuia sa fii Nichita Stanescu. Chiar mai mult. Dar sa castigi numai pentru ca un sistem bazat pe prevalenta cantitatii trebuia sa raporteze cresterea productiei de pagina tiparita, indiferent de ce publici si de cum ai tu grija sa te vinzi mi se pare un afront. Acum s-a terminat. Domnul Tanasescu o duce si mai bine, ca senator. Da, dar regretul dumnealui are un graunte de sinceritate si iata cum: functia de senator nu e una conforma cu aspiratiile sale culturale. Desigur, simtul sau pragmatic a intrat, dupa 1989, in functiune. Omul nu se putea lasa sa moara de foame, a intrat in politica, asta e. Are bani, dar nu e multumit. Altadata avea bani ca autor, era respectat, azi ii are ca senator, e injurat. Singura scapare o reprezinta televiziunea. Doar aici poate Tanasescu sa-si spuna povestea trista, dar adevarata, a descurcaretului de nevoie care, in sinea lui, e un talent nerecunoscut. Televiziunea nu-l salveaza doar pe el. La fel face si motanul Felix, la fel a facut, ani de zile, Adrian Paunescu (orice s-ar spune, cu cel putin o clasa peste Tanasescu) si, desigur, la fel a toooot facut, in ultimii ani, Becali. Ceea ce nu stiu nici primii – fostii – si nici ultimul – prezentul si, sper, in curand "fostul" – este ca televiziunea e un malaxor; un storcator de fructe. Cu cat lichidul e mai subtire, cu atat e capabil sa extraga mult dintr-o data si sa-l livreze pentru o excretie rapida.    
De unde se deduce ca unii sunt nascuti pentru succes, indiferent de regim.