Citesc uneori pe internet comentariile facute de cititori pe marginea unor articole de opinie aparute in presa scrisa. si ma ingrozesc. De ce atata ura?
Pot intelege, la o adica, angajamentul pasional cand e vorba de scandaluri publice; sau pozitiile partizane expuse cu ardoare, cand vine vorba de rivalitati politice – intr-o tara in care libertatea de expresie este, totusi, relativ recenta. Dar la ce bun invectivele si injuratura groasa in josul unui editorial care abordeaza probleme de societate, chestiuni de politica externa sau pur si simplu teme ce vizeaza institutiile statului, limitele Constitutiei, prioritatile bugetare etc. – deci toate impersonale? Se crede in mod fals ca asa se exprima "opinia publica", chit ca ne place sau nu celor care semnam cu numele noastre reale (iar unii dintre noi o facem de cateva decenii bune, deci se poate controla tot ceea ce am scris in acest rastimp). Dar cum sa numesti "opinie" un sir de exclamatii sau cateva fraze scalcite, din care deseori transpare tocmai aceasta ura deghizata in mod las sub cate un pseudonim?
De bine, de rau, un editorialist sau un publicist cu oarecare continuitate in presa isi alege subiectul, isi etaleaza argumentele, are in vedere o arhitectura de idei si e constient ca iese la rampa, in plina actualitate, ca se expune. Dar lasul comentator din bezna internetului, in loc sa intre in dialog cu acele idei, sa le combata civilizat sau sa le completeze, prefera barlogul badaraniei care este incompatibila, in fond, chiar si cu democratia internetului. Multe dintre aceste comentarii apar dupa miezul noptii, imediat dupa ce principalele ziare incep sa fie puse in linie. Mi-i imaginez pe acesti viteji ajunsi prin Canada, prin Statele Unite, prin Spania, prin Franta, de ce nu?, profitand de diferenta de fus orar, pandind prima ocazie sa se afirme, dovedind de altfel ca nici sistemele democratice in care au cerut gazduire nu i-au civilizat si nici Romania, de care, chipurile, se intereseaza, nu este pentru ei subiectul unor sincere, grave dubii. Sau poate ma insel? Sa fie cei mai multi chiar din Romania?
Se spune la Bucuresti ca pe subiectele sensibile care alimenteaza de o buna vreme rivalitatile dintre cele doua palate intervin pe internet, sa influenteze opinia, tot felul de "servicii" oculte. Iar diversiune, iar manevre! Posibil, dar neconcludent. Situatia s-a degradat de vreo cativa ani buni. Imi amintesc ca alti scriitori, alti editorialisti, alti ziaristi cu experienta au incercat sa descurajeze, prin timp, potopul de insanitati care li se adresau, propunand uneori continuarea unui dialog, prelungirea unei dezbateri. Au renuntat intre timp cu totii. Iar cand le-am pus cateva intrebari discrete celor care cumuleaza saptamanal cele mai multe injuraturi, am aflat ca ei nu le mai citesc demult. Deci se ajunge la suprimarea oricarei posibilitati de dialog.
Mai grav e faptul ca este compromisa chiar importanta dezbaterilor de idei. si se poate trage concluzia ca prioritare sunt nu proiectele de societate, ci manevrele politice, nu orientarile pe termen lung, ci carnavalul caragialesc al vanzarilor de fotbalisti, al cumpararii de voturi, al panglicilor taiate la inaugurarea unor supermarketuri, in valuri de tamaie si cu navala la bufet. Mi se poate spune ca unele opinii publicate sunt evident indatorate cutarui patron de ziar sau cutarui grup de presa. Atata vreme cat totul se petrece public, iar argumentele construiesc o opinie responsabila, si cata vreme semnatarul risca sa se compromita, daca nu joaca cinstit, trebuie sa acceptam aprioric principiul onestitatii. Democratia inseamna curajul opiniei la vedere. Iar, pe de alta parte, un ziarist risca sa se compromita si mai mult daca isi linguseste cititorii sau isi alege numai teme consensuale. z
