» Cadrele didactice selectate sa-i ajute pe copiii romanilor din diaspora sa-si pastreze identitatea nationala nu au intrat inca la cursuri, desi scoala a inceput de o luna si jumatate.
» Ele traiesc pe banii lor de la sosirea in peninsula, in conditiile in care reprezentantii Ministerului Educatiei le-au spus ca vor incepe cursurile in prima decada a lunii septembrie.
» Ministerul Educatiei sustine ca problemele sunt exclusiv din vina autoritatilor scolare regionale italiene, care ar fi intarziat sa informeze scolile despre acest proiect.
Guvernul Romaniei a decis ca anul scolar 2007-2008 sa fie primul in care copiii romanilor aflati la munca in Italia si Spania sa beneficieze de cursuri de limba, cultura si civilizatie romaneasca. Hotararea de guvern, aprobata in luna august a acestui an – dupa ce, in prealabil, ministerele de resort din cele trei tari au ajuns la un punct de vedere comun –, vorbeste despre introducerea a doua ore pe saptamana in scolile din invatamantul preuniversitar in care exista copii romani. Potrivit hotararii, autoritatile italiene si spaniole trebuie sa puna la dispozitie salile de curs, iar partea romana sa selecteze personalul didactic, pe care sa-l si plateasca din bugetul Ministerului Educatiei. La prima vedere, lucrurile par simple, mai ales ca in acest an scolar este vorba despre derularea unui proiect-pilot – cu doar cateva scoli selectate –, urmand ca el sa se extinda in viitor in cat mai multe scoli. Si asta deoarece in unitatile de invatamant spaniole sunt inscrisi in acest moment peste 20.000 de copii romani, iar in Italia sunt de 414 (sursa: site-ul Guvernului Romaniei).
Directorii italieni ridica din umeri
Desi, cel putin oficial, lucrurile erau clar stabilite, cele patru profesoare romance care au castigat concursul pentru scolile din Italia (mai exact in orasele Torino, Padova si Roma) s-au trezit intr-o situatie mai mult decat jenanta. Desi interviurile de selectie au avut loc pe 5 septembrie, iar scolile italiene si-au inceput cursurile pe 10 sau 11 septembrie, nici pana la aceasta data profesoarele nu au intrat in contact cu elevii. "Eu trebuia sa am ore la trei scoli din Torino. M-am dus la prima dintre unitati, iar domnul director de acolo a ridicat din umeri si mi-a spus ca nu stie despre acest proiect. La o alta scoala doamna directoare mi-a spus ca auzise ceva, dar nu era deloc lamurita ce vrem, ce urmarim", povesteste Doina Ghiteanu, una dintre profesoarele selectate sa predea la cele trei scoli din Torino incluse in proiectul-pilot (cu un total de 155 de copii romani).
"Daca mai dureaza mult, trebuie sa-mi caut ceva de lucru aici"
Mariana Paveliu de 54 de ani, profesoara din Barlad, a venit special la Torino pentru a intra in acest proiect. Ea a obtinut de altfel si cel mai mare numar de puncte la concurs (99 din 100). "Am ajuns in Torino in septembrie, asa cum ni s-a indicat, pentru ca atunci trebuiau organizate grupele de elevi. La inceput nu m-am ingrijorat, dar am intrat un pic in agitatie dupa 29 septembrie, cand la intalnirea cu reprezentantii ministerului m-am asteptat ca acestia sa-mi prezinte deja un contract de colaborare, un act de munca, orice. Stiu ca vom fi platite in functie de orele predate ( n.r. – tariful aprobat de Ministerul Educatiei este de 30,5 euro/ ora, suma impozabila), dar vreau sa am un act la mana. Nu s-a intamplat acest lucru si eu am in continuare calitatea de turist aici", povesteste Mariana Paveliu.
Dincolo de complicatiile birocratice, profesoara are insa probleme cat se poate de concrete: de aproape doua luni traieste in Italia pe banii ei. "Copiii mei s-au oferit sa ma ajute, numai ca speram ca macar din octombrie sa imi castig singura existenta pentru ca, evident, intretinerea mea in Italia este o problema. Acum locuiesc la o prietena, dar pana cand? Daca pana la sfarsitul lunii octombrie nu se rezolva situatia, eu abandonez proiectul, imi caut ceva de lucru pe aici sau ma intorc acasa. Nu mi-e rusine sa muncesc, am mai fost o data in Italia si am lucrat ca ingrijitoare de batrani. Asta o sa fac si acum. Mai rau este ca acest proiect va cadea in derizoriu daca mai intarzie mult si este pacat de el", spune Mariana Paveliu. Ea nu este sigura ca autoritatile scolare italiene ar fi de vina pentru amanare si crede ca Ministerul Educatiei din Romania ar fi trebuit sa se ocupe mai serios de acest proiect. "Mi se parea normal ca de la Bucuresti sa se fi delegat o persoana care sa stea aici, in Italia, sa se ocupe pas cu pas de partea tehnica. Sa stea aici pana la accesul nostru in scoli", afirma profesoara din Barlad.
"Partea romana a respectat procedurile"
Nemultumirea profesoarelor romance este justificata: se afla intr-o tara straina, au nevoie sa munceasca pentru a-si asigura intretinerea pana la deblocarea proiectului, la o luna si jumatate de la inceputul anului scolar nu stiu cand si, mai ales, daca isi vor lua posturile in primire. Daca s-ar intoarce in Romania, n-ar avea posturi in acest an scolar decat, cel mult, ca suplinitoare, in alte localitati decat cea de domiciliu.
De cealalta parte insa, autoritatile romane pretind ca tin lucrurile sub control. Corina Chertes, consilierul ministrului Educatiei, Cercetarii si Tineretului, Cristian Adomnitei, implicata direct in acest proiect, ne asigura ca "doamnele profesoare nu au motive de ingrijorare" si sustine ca "autoritatile italiene s-au miscat mai incet". "Din punctul de vedere al autoritatilor romane, procedurile au fost respectate. Este foarte neplacut ce s-a intamplat, dar aceasta intarziere este la nivelul directiilor regionale ale Ministerului Instructiei Publice (n.r. – corespondentele inspectoratelor scolare judetene din Romania). In Italia exista descentralizare si autonomie totala. Directiile regionale nu au trimis actele mai departe, la scolile respective, acolo s-a intrerupt circuitul, dar va rog sa ma credeti ca este o chestiune de zile pana se va rezolva, iar doamnele profesoare vor putea incepe sa predea", spune Corina Chertes.
Subiectul apare intr-un moment destul de delicat. Asta daca ne gandim la faptul ca romanii au in acest moment in peninsula poate una dintre cele mai proaste imagini de dupa 1989.
"Ma trimiteau sa predau sase ore intr-o localitate si alte sase la 250 km"
Nici situatia profesorilor implicati in proiect pe segmentul Spania nu pare sa fie mai buna, conform relatarilor unora dintre acestia. "Ca o proasta, mi-am incercat norocul cu programul asta, m-au selectionat si, initial, puteam preda in trei localitati aproape de Toledo. Da‘ ce bataie de joc, ce minciuni! Ministerul a reusit cumva sa faca selectia personalului (realizata paralel in Romania si Spania), dar dupa cum au impartit ulterior posturile s-a vazut ca habar n-aveau de geografia Spaniei. Ma trimiteau sa predau sase ore intr-o localitate si alte sase la 250 km departare (in Catalunia-Barcelona)", ne-a reclamat A.F, o tanara romanca ce locuieste in Spania.
O alta nemultumire a acesteia este legata de modul cum le-a fost prezentat contractul de catre MEC. "Punctul culminant a fost acum doua saptamani, cand ne-am intalnit pentru instructaj la Madrid, la ambasada: sapte ore in continuu, nemancati, la sfarsitul carora unii au semnat contracte in care se obligau sa munceasca, dar fara sa li se spuna care este exact numarul de ore sau salariul. Spuneau ca nu e contract de munca propriu-zis si ca plata se face cu ora, deci nu se poate specifica exact", a declarat tanara. A.F. afirma ca li s-a promis, totusi, ca, la 30 de euro ora, pot strange pe luna cam 1.500: "Dar nu e asa. Orele astea urmeaza sa se bage in orar extracurricular, dupa-amiaza, conform metodologiei Ministerului Educatiei spaniol si legilor comunitatilor autonome. Adica, pe zi se pot da maxim doua ore exceptand vinerea. Asadar, maxim 8 ore, ceea ce inseamna 240 euro saptamanal. Din acesti bani mai trebuia sa platesc eu impozitul, transportul si cazarea".
"Nimeni n-a fortat pe nimeni"
De cealalta parte, reprezentantul MEC Romania, Corina Chertes, sustine ca acuzatiile sunt aberante. "In nici un stat din lumea aceasta sau cel putin din Uniunea Europeana nu se limiteaza la opt ore timpul de lucru pe saptamana. A, daca ea n-a reusit sa adune copii, asta-i altceva, dar nu ca statul spaniol nu-i da voie. Legislatia Spaniei in invatamant este identica cu a noastra", a precizat aceasta. Legat de repartizarea claselor la distante mari, consilierul ministrului afirma ca greseala apartine chiar profesorilor implicati in proiect. "Pe clasamentul facut dupa selectie, cele declarate admise, mai multe decat numarul de posturi, pe baza de semnatura, de dorinta, de domiciliu, si-au ales singure destinatia. Sunt doua posibilitati: fie ca au crezut ca e usor sa faca naveta, fie n-au stiut ce aleg. Puteau veni inclusiv cu harta, nimeni n-a fortat pe nimeni", a explicat Corina Chertes.
