Ei, da! Cécilia si Nicolas Sarkozy au divortat. Despre procedura juridica ce fusese declansata de mai multa vreme stia destul de multa lume, inclusiv unii ziaristi, dar nimeni nu a suflat o vorba. Pana cand afacerea incepuse sa devina publica. Dar nici atunci si nici acum nu se spune efectiv tot ceea ce se stie, nimeni nu scoate la iveala detalii pentru care presa de scandal de prin alte parti ar plati milioane. Francezii, atat de usor acuzati de toate nuantele frivolitatii, devin deseori extrem de pudici. Nu le place sa intre in viata personala a persoanelor publice. Un polemist dintre cei mai redutabili s-a straduit ani in sir sa trezeasca indignarea concetatenilor sai, dand la iveala unul dintre marile secrete ale fostului presedinte Mitterrand – faptul ca avea un copil din flori, iar cea de-a doua familie beneficia aproape oficial de avantajele oferite unui sef de stat. Ei, si?! Abia cand s-au adunat si alte scandaluri si doar dupa ce Mitterrand insusi a scos-o in fata pe fiica sa Mazarinne, supusii celei de-a V-a republici franceze au acordat un pic de atentie dezvaluirilor. Dar nu cine stie ce. In schimb, Nicolas Sarkozy este totusi cel dintai presedinte francez care divorteaza in timpul functiunii. S-ar parea ca fusese tentat candva si Jacques Chirac, prins de o pasiune nebuna, pana cand si-a dat seama ca "in politica nu se divorteaza". Iata ca Cécilia Sarkozy pare sa impuna alta scara de valori, ea arata ca poate renunta si la fastul palatelor, si la prestigiul pozitiei de prima doamna din moment ce nu mai exista iubire si intelegere in cuplu. Sa recunoastem ca putine femei pot respinge cu un singur gest dezinvolt o asemenea perspectiva. Mai cu seama ca soata presedintelui devenise deja vedeta internationala cu prima sa incercare: eliberarea infirmierelor bulgare. Dar probabil ca nici o alta sotie de om politic francez important nu-si va fi permis vreodata sa se plimbe la New York la bratul amantului care fusese cu putin timp in urma un colaborator de campanie electorala al sotului. Se degaja deci si portretul unei femei capricioase, impulsive, chiar destabilizatoare pentru seful statului (desi el afirmase multa vreme ca numai Cécilia ii reda increderea). Cazul cuplului Sarkozy e special: el a evoluat o data cu planul de cariera politica al actualului presedinte. si multa vreme a fost chiar baza dezvoltarii acestui plan. E posibil ca tentativa de impacare dupa prima despartire sa fi fost si o sincera incercare de a o lua de la capat, dar si un deal, o intelegere, un armistitiu al cuplului, pana trec alegerile prezidentiale. Dar acum, cand constatarea esecului este evidenta, afacerea divortului se politizeaza aproape de la sine. Opozitia a si inceput sa insinueze ca anuntul divortului a fost lasat in mod intentionat pana in ziua primei greve de pe transporturile publice ca sa o eclipseze. Nu e sigur ca opinia publica va scotoci prin viata actuala a presedintelui (are sau nu are inca un copil cu o ziarista, conceput tocmai in perioada rupturii? Iese sau nu iese actualmente cu o actrita? A existat o disputa violenta care a impiedicat-o pe Cécilia sa voteze in ziua celui de-al doilea tur de scrutin? etc.). S-ar putea considera ca Sarkozy este un adevarat (post)modern din moment ce refuza ipocrizia de a pastra cuplul doar de dragul functiei supreme. Dar presedintele devine mai vulnerabil daca anumite detalii fin distilate spre opinia publica vor reusi sa-i stirbeasca simpatia de care se bucura printre cei care l-au ales cu o mare majoritate.
Dinu Flamand este scriitor roman stabilit la Paris
