Nu dati in televizor!

Nu va enervati, nu va lasati manipulati de ideea ca televiziunea e un flagel! E primul meu mesaj. De cand piata publica a disparut, cu balciurile, carnavalurile, serbarile, executiile la stalpul infamiei, de cand razboaiele s-au faramitat in acte teroriste aproape invizibile ca lupta, cu protagonisti necunoscuti, cu generali din umbra, scena televiziunii a ramas sa perpetueze cultura distractiei intr-o lume de indivizi. Intr-o lume in care accesul la spectacol era gratuit si adesea obligatoriu, de la hora din sat la festivitatile conciliilor catolice din Europa medievala, imaginea mediatica nu-si avea destinata nici o casuta. Astazi insa, cand toata lumea e pusa pe produs si castigat, cand cantitatea motiveaza mai mult decat oricand pentru ca este mai accesibila ca niciodata, televiziunea ramane locul mitului popular. Meciurile de fotbal la care nu poti ajunge pentru ca e frig, pentru ca ti-e sila de Becali si de derapajele "fanilor", le vezi la televizor. si le vezi mai bine. Ceva totusi se pierde. Manipularea exercitata de televiziune nu e in primul rand aceea politica. Televizorul nu-ti spune cu cine sa votezi. El selecteaza pentru tine, in schimb. Se foloseste de simtul vazului, ti se agata de ochi, dar privirea e a lui. Tu vezi ce vrea el. Gestul acela notoriu al lui Zidane, capul in pieptul lui Materazzi, e, asa cum scria anul trecut scriitorul francez Jean-Philippe Toussaint care a asistat la meci, o constructie televizuala. Din tribuna nu l-a vazut nimeni. Injuratura lui Basescu, acel "tiganca imputita" proferat in intimitatea propriului automobil, este in mod real un enunt invizibil, la fel ca orice alt gand omenesc de circumstanta. Televiziunea este astazi inlocuitorul ochiului lui Dumnezeu. Daca prin vitraliul acela rotund lumina intra in biserici, ecranul televizorului este cel care imprastie lumina asupra a tot ceea ce vrea el, lasandu-ne impresia ca aici, in lumea reala, e intuneric.
Daca deschizi televizorul pentru putina distractie, pentru balci, simtul realitatii iti ramane nealterat. Asa e, televiziunea nu trebuie sa educe, iar informarea cu care este datoare trebuie sa ramana una de imagine, fara judecata. Nici unei bacanale nu i se cerea, in vechile vremuri, sa educe. E normal sa vezi moarte la televizor de vreme ce pedeapsa cu moartea a fost ea insasi ucisa si nimeni nu se mai plimba pe bulevarde cu capetele vinovatilor infipte in tepusa. Dar nu va lasati pacaliti: televizorul nu trebuie sa va aduca-n cioc adevarul; adevarul lui este tocmai acela ca el, televizorul, nu-l detine. Nu cereti televizorului adevarul: ar fi o confuzie greu de reparat.