Prima senzație pe care mi-a lăsat-o mitingul PSD a fost aceea de talk-showde televiziune de știri. Un talk-show aranjat în fața telespectatorilor aduși cu autocarele din țara și transmis copios de aceleași televiziuni de știri. Audiențeleau fost bune, cifrele arată că evenimentula fost consumat de aproape trei milioane de români, aici am adăugat și poporul PSD prezent în Piața Victoriei. Vorbitorii, îi știm, au fost aleși pe sprânceană tot din studiourileTV, după cum se obișnuiește la asemenea paranghelii politice.
Ce a aflat nou însă poporul PSD? Care a fost știrea adusă spre dezbatere? Nimic față de ceea ce știa deja. Șefii partidului se luptă cu o forțănemaivăzută, sprijinită din afara țării,care vreasă le fure alegerile câștigate democratic, forța care face dosare și abuzează legea și pe ei, oameni cinstiți,care nu au furat vreodată. Kövesiși Iohannis sunt liderii “statului paralel”, iar șobolanii de la #rezist fac parte din armata lor de hărțuire. Nu era nevoie să aduci oamenii de la sute de kilometri pentru a le repeta aceleașiteze. Deci, mitingul nu a fost unul de “informare”, ci s-a vrut o demonstrație de forță. Împotriva lui Iohannis și Kövesi. Și le-a reușit, parțial, dar asta datorită chinului și căldurii suportate cu stoicism de poporul PSD-ist. Nu foarte entuziast, dar disciplinat. În contrast, liderii PSD au oferit un spectacol politic slăbuț, mult sub forța pe care pretind că o au.
Or,dacă ai cu adevărat forță, trebuie și să o proiectezi, să o expui prin atitudine și fapte. Apoi, dacă vrei show politic la scenă deschisă,cu muzică șireflectoare,trebuie să știisă faci show. Niciun lider PSD nu este în stare să electrizezemasele așa cum o făceau Iliescu șiBăsescu, niciun lider PSD nu are talent politic înnăscut, nu știe să țină un discurs, nu are cultura și farmecul de a improviza pe scenă. Niciun lider PSD nu știe și nu poate să își farmece auditoriul. Una e să prestezi în studio, alta este în fața a sute de mii de oameni care vor să vadă și să audă ceva spectaculos, că de aceea ai cheltuit atâtea resurse să îi aduci la București, zeci de ore pe șosele, în țara pe care o conduci de șapte ani și care nu are autostrăzi.
Bref, niciun lider PSD nu are carismă, adică un dar, un talent natural pentru politică. Politica este o întreprindere vocațională, trebuie să fi făcut pentru ea, este ca la popi, actori sau cântăreți. N-ai voce, n-ai talent, pa și pusi! Mai trist e că niciunul nu ar trece examenul la actorie, darmite să termine facultatea. Norocul lor este că Iohannis, Cioloș sau Orban sunt la fel de talentați într-ale politiciica plutirea unei pietre de moară pe luciul apei. Prăpăstioși și profund netalentați, și unii,și alții! Însă, așa cum am mai spus, Iohannis nu are nevoie de carismă atât timp are structurile de forță ale Statului de partea sa, iar Cioloș rețeaua de multinaționale și băieți cu ochi albaștricare pompează în imaginea lui virtuală. Ce aduce PSD cu autocarulstrângFelix Tătaru și gruparea Repatriot cu plasele Facebook și Internet. Realitatea arată că armata lor e mai determinată și mai agresivă decât oastea PSD, cu sau fără amorțirea indusă de căldură, drumul lung cu autocarul sau neînțelegerea filozofică a conceptului de “stat paralel” (sic!).
Totuși, discursurile scrise de consultanți au fost bune. Citite cam prost, dar bune. A transpirat faptul că liderii PSD nu au putut proiecta forța că vor putea câștiga războiul cu “statul paralel”. Într-un asemenea conflict ideologic Abuzuri versusLibertăți individuale (căci nu este o bătălie despre cine dă mai multă pâine sau alocații mai mari) trebuia ca de la bun început șefimea PSD-istă să câștige mințile și inimile oamenilor; de abia apoi poți face strategii și proiecte politice. Poți face mitinguri de amploare. Poți duce războaie, le poți câștiga, poți face reforme, politici publice sau poți guverna cu succes. A se vedea exemplul lui Victor Orban din Ungaria. Câți ștabi PSD înțeleg diferența dintre conceptul politic abstract și creșterile din pix de pensii și salarii. Când USL l-a îngenuncheat pe Băsescu în 2012,a vorbit despre tăierea salariilor bugetarilor, nudespre “statul paralel”. Pentru că atunci Ponta voia să preia, și a reușit parțial, acest “stat paralel” care în mod natural s-a lipit apoi de Iohannis. Nu a fost niciodată vorba despre Democrație, Lege sau drepturi fundamentale, a fost întotdeaunavorba despre cine pe cine bagă la pușcărie.
Era obligația lui Liviu Dragnea să proiecteze forța în fața propriului electorat, dincolo de discursul citit, cam plictisit ce-i drept. Omul acesta își joacă libertatea peste câteva zile și se comportă ca un îndrăgostit tomnatic. În plus, i se vede pe față, ori de câte ori apare la televizor, un zâmbet șiret, ca de vulpe. Nu-și controlează emoțiile.
Peste câteva zile vom primi un răspuns al întrebării capitale: se va bate Dragnea cu Iohannis pentru funcția de președinte și,implicit,pentru puterea totală în România? Rămâne în picioare Dragnea sau preia ștafeta Firea? Sentința din dosarul angajărilor fictive trebuie să vină pe 21 iunie. Implacabil. În funcție de rezultat,procurorii DIICOT vor închide sau vor continua dosarul de înaltă trădare, făcut la plângerea lui Orban. Dăncilă va cădea și ea dacă Dragnea va fi executat. Ceasul ticăie. Statul paralel nu e nici pe departe îngropat sau intimidat de 200 de mii, chiar 430 de mii de protestatari. Au întors ei 7 milioane de voturi în 2012. În septembriecolonia România își schimbăguvernatorul, Trump trimite la București un nou ambasador. Jurnalul de război se scrie în continuare.
Motto:
“Victoria este obiectivul principal al războiului. Dacă ea întârzie, armele se tocesc și moralul se macină. Când trupele vor ataca orașele, ele vor fi la capătul puterilor” Sun Tzu
