Existența „grupului infracțional organizat“ care ar fi fost inițiat de Halil Bulut nu a fost încă demonstrată în fața justiției din România, deși ancheta este începută de doi ani. În schimb, fabrica omului de afaceri româno-turc, înființată în județul Ilfov, se menține drept una dintre cele mai prospere companii din industria alimentară românească.
„E moda acuzațiilor de evaziune fiscală“
„E moda acuzațiilor de evaziune fiscală, de grup infracțional organizat, de spălare de bani. Așa am fost arestați eu și patru oameni de la mine din fabrică. Au venit mascații și în fabrică, și la noi acasă“, povestește administratorul fabricii, Halil Bulut.
Deși arestarea sa a avut loc în anul 2016, toate detaliile sunt încă incredibil de vii în mintea omului de afaceri româno-turc, iar el le retrăiește și le relatează ca pe un film absurd, privind în gol: „M-au reținut la 11 octombrie 2016 și m-au trimis în arestul Poliției Capitalei, acolo e cel mai rău. M-au eliberat la 22 decembrie 2016, dar apoi am mai avut două luni de arest la domiciliu“.
Omul de afaceri, născut în Turcia, este cetățean turc de etnie kurdă și trăiește în România de 27 de ani. De atunci încoace, el și soția au obținut și cetățenia română, iar cei doi copii ai cuplului au făcut studii complete în România și lucrează cu tatăl lor în aceeași firmă.
Serviciile secrete turcești – foarte active în România
Halil Bulut suspectează serviciile secrete subordonate lui Recep Erdogan, președintele Turciei, că l-ar fi persecutat pe motive etnice și că ar acționa pe teritoriul României „ca și cum ar fi pe terenul lor“: „Serviciile secrete turcești au putere aici, în România, pentru că au bani. Banii care ar trebui cheltuiți pentru refugiați îi folosesc pentru altceva“.
Halil Bulut mai susține că agenții lui Erdogan sunt cei care i-ar fi incitat, împotriva lui, pe reprezentanții serviciilor secrete românești, care ulterior l-ar fi „ascultat și urmărit“ pe teritoriul României.
Asemenea acuzații sunt imposibil de probat, dar cert este faptul că, la un moment dat, Halil Bulut a intrat oficial în atenția procurorilor DIICOT – cei care se ocupă de înalta criminalitate, inclusiv în domeniul economic, dar și de terorism.
„Mi-au adus multe acuzații, cea mai grea este de constituire a unui grup infracțional, dar ei n-au probe. Au doar declarațiile ca martori ale unor foști angajați ai mei, de la Aprovizionare, de la Logistică, pe care eu i-am prins că furau și i-am dat afară, și ale unui șofer căruia i-am desființat postul și care mi-a cerut zece salarii compensatorii – iar eu nu i-am oferit decât patru. M-a dat în judecată, a pierdut, apoi a dat declarații împotriva mea la DIICOT“, explică omul de afaceri.
Halil Bulut insistă că nici el, nici cei reținuți împreună cu el nu au fost vinovați, dar subliniază că în fabrica lui lucrează 300 de oameni și că, pentru orice greșeală a unuia dintre ei este socotit responsabil, în mod automat, și administratorul firmei. Ceea ce n-ar fi chiar
corect.
Extrem de dubios este modul cum s-a produs arestarea lui Halil Bulut. Potrivit acestuia, mascații l-au reținut pe data de 11 octombrie 2016, iar procurorul DIICOT a cerut în aceeași zi să fie arestat preventiv. Tribunalul a respins inițial propunerea de arestare preventivă, dar a doua zi scandalul a izbucnit în presă, iar după aceea mandatul de arestare preventivă, pe 30 de zile, a fost aprobat.
Într-adevăr, în octombrie 2016, agențiile de presă din România anunțau că administratorul româno-turc „a fost reținut de procurorii DIICOT pentru constituire a unui grup infracțional organizat, evaziune fiscală în formă continuată și spălare de bani“.
Știrea cita un rechizitoriu difuzat de DIICOT, în care se susținea că în contabilitatea firmei din județul Ilfov „au fost înregistrate achiziții fictive de bunuri și servicii provenind de la 22 de societăți comerciale cu comportament specific celor de tip fantomă“. La acel moment, anchetatorii anunțau că aceste procedee au adus statului român „un prejudiciu în cuantum de 14.292.881,11 lei (echivalentul a 3.176.195,00 euro), reprezentând TVA dedusă în mod nelegal“.
Presiuni psihologice din partea anchetatorilor
Pentru Halil Bulut, anchetat în stare de arest, unul dintre momentele de intensă presiune psihologică a fost cel în care anchetatorii i-au adus-o în față și pe soția lui, deși arestatul nu ceruse acest lucru, iar soția n-avea nicio implicare în activitatea fabricii și nici nu era acuzată de vreo faptă
ilegală.
O formă subtilă de umilire a arestatului, pe care o rememorează Halil Bulut, a fost faptul că, atunci când i se puneau cătușele, această sarcină era încredințată unor foarte tinere agente de poliție, de 23-24 de ani, adică de vârsta copiilor lui.
„Celula din arestul Poliției avea 12 metri pătrați și eram acolo șase oameni. Cu un WC înăuntru“, povestește omul de afaceri. În acest mediu, el și-a cunoscut bine și colegii de celulă: „Unul era din Ferentari și își omorâse nevasta, altul făcuse trafic de refugiați, altul era cu trafic de droguri, altul era din clanul Duduianu. Mai era și un fost director de la stat, care ar fi luat mită“.
Cu toți aceștia omul de afaceri româno-turc a fost obligat să se împrietenească, pentru că împărțeau, zi și noapte, aceeași cameră și același WC. „Doar cu unul nu ne-am înțeles pentru că nu se spăla. Ne-am luat de el până ce a venit comandantul. Mi-a zis că o să-mi taie mie dreptul la pachet dacă mai fac gălăgie, că ei fac regulile, nu eu. Apoi a venit și locțiitorul comandantului și mi-a zis că l-aș fi bătut. Cum să-l bat, că și-așa era bătut de Dumnezeu? Apoi, pe mine m-au mutat într-altă celulă.“
Arestații au cumpărat insecticid din banii lor
Pentru Halil Bulut, mutarea n-a fost însă un privilegiu, ci o sancțiune mascată, pentru că noua celulă era plină de cuiburi de gândaci: „Podeaua era neagră din cauza lor, am auzit că nu se făcuse curat de vreo 15 ani. La început, noaptea, câte unul dintre noi stătea tot timpul treaz, ca să omoare gândacii. Apoi noi, arestații, am cumpărat insecticid din banii noștri, l-am comandat și ni l-au trimis în pachetul la care aveam dreptul o dată la două săptămâni“.
În privința pachetului, turcul a cerut conducerii Arestului să i se aprobe să primească pachet mai des, adică o dată pe săptămână, ca să aibă tot timpul hrană potrivită religiei sale – cea musulmană. Dar cererea i-a fost respinsă.
În noua celulă, omul de afaceri a ajuns să fie coleg și cu un fost secretar de stat. „E din Ardeal, am rămas prieteni, și acum ținem legătura“, povestește Halil Bulut. Alți colegi de celulă, despre care Bulut susține că nu erau vinovați, erau niște patroni de la o firmă de jocuri de noroc, pe care i-ar fi denunțat șefii de la firme concurente.
În timp ce administratorul era arestat, la fabrica lui din județul Ilfov au venit în control inspectorii de la ANAF – Antifraudă Fiscală.
„Controlul a început în 2016, când eram deja arestat, dar nici acum, în 2018, nu e finalizat“, susține Halil Bulut. „N-au găsit nimic, dar ca să-și justifice activitatea au inventat acuzații. Eu i-am spus chiar procurorului: da, poți face evaziune fiscală, dar ce rost are să faci evaziune cu firma ta, când tu ai ajuns deja lider de piață în România?“, se întreabă omul de afaceri româno-turc.
A fost cândva în delegația președintelui României
Drept probe ale gloriei de altădată, în biroul lui Halil Bulut se află încă poze care îl prezintă alături de Ion Iliescu și de Adrian Năstase – pe care spune că îi respectă în continuare –, alături de primarul orașului unde a creat 300 de locuri de muncă și alături de un fost președinte al Consiliului Județean. Pe unii dintre ei i-a însoțit și în delegații oficiale internaționale.
Omul de afaceri nu se declară dezamăgit de faptul că oficialii români nu i-au asigurat protecție, dar protestează față de modul cum se desfășoară anchetele în România: „Nici măcar în Turcia nu se fac publice numele firmei care este anchetată sau numele patronului anchetat, se spun doar inițialele lui. În România se spune tot, chiar dacă acuzațiile nu sunt demonstrate sau dacă procesul nu e încă finalizat. Urmează să fac plângere penală, pentru abuz în serviciu, împotriva lor – a procurorului, a inspectorilor ANAF, a polițiștilor de la Judiciar“.
Nici după asemenea experiențe dure, Halil Bulut nu vrea să plece din România, dar recunoaște că este dezamăgit: „O țară, un popor pot supraviețui războiului, pot supraviețui foametei. Dar nu pot supraviețui fără justiție“.
