Apa din Apuseni este atat de pura incat Cluj-Napoca a ajuns orasul in care este livrata cea mai buna apa potabila din Romania. "Poti sa iei apa din lac, sa o fierbi, o filtrezi putin si poti sa o imbuteliezi apoi ca apa plata", spune Ioan Popovici, unul dintre pescarii care vin adesea la Tarnita pentru a prinde pastravi. El marturiseste ca de multe ori si-a preparat ceaiul sau cafeaua cu apa luata direct din lac.
Barajul cu zid de cetate
Acumularea de apa de la Tarnita are o adancime de peste 70 de metri. Lacul este tinut de un baraj inalt cat un zid de cetate, iluminat noaptea ca un palat din basme. O banda ingusta si serpuitoare de asfalt inconjoara lacul pe partea stanga. soseaua duce la satul Marisel, situat la doar cativa kilometri de lac.
Patria motilor
In Marisel locuia capitaneasa lui Avram Iancu, Pelaghia Rosu, cea care, in fruntea femeilor din Muntii Apuseni, au infrant ostile maghiare care doreau sa-i inconjoare pe revolutionarii romani de la 1848 refugiati pe taramul motilor, in cetatea naturala a Carpatilor Occidentali. Putin mai sus, soseaua da spre lacul de la Belis, fratele geaman al celui de la Tarnita. La Belis, cel mai eroic episod din istoria localitatii a fost inregistrat la finalul primului razboi mondial, cand stapanul domeniului a pus sa fie executati satenii care doreau unirea Transilvaniei cu Romania. In cele din urma, castelul nobilului maghiar a fost luat cu asalt, iar acesta a fost impuscat de militarii romani din armata austriaca, reorganizati in garzi nationale de Iuliu Maniu.
In zona, oamenii au ramas la fel de darji si de veseli ca si stramosii lor. Acum, lacul romantic de la Tarnita, unde stancile rosiatice se oglindesc in apa argintie, iar codrii intunecati de molid care domina culmile dimprejur se prelungesc cu fasii de paduri de fag, ulm, carpen sau artar, se invecineaza cu cheile salbatice ale Mariselului.
Colonii de vile
In zona au aparut colonii de vile luxoase. O bucata de teren pe malul lacului Tarnita costa cat o parcela din centrul Clujului. Cele mai multe dintre aceste vile sunt inconjurate cu parcele de gazon verde, tivit cu borduri albe de beton, ce marcheaza marginile unor trepte uriase prin care muntele coboara spre apa. Multi dintre proprietarii de vile au si debarcadere de lemn ori pontoane mobile, de la care sunt legate o mare varietate de barci, barcute si salupe, de la cele gonflabile pana la cele fabricate din fibra de sticla ori din lemn. Dincolo de distractie, barcile sunt cel mai comod mijloc de deplasare intre vilele de pe malul lacului. "Vecinii", adica proprietarii caselor de pe malurile lacului, prefera sa strabata un kilometru pe apa decat sa inconjoare 10 kilometri pe uscat, pentru a ajunge dintr-un loc in altul. Mai mult, dimineata, lacul este presarat de luntrile din lemn ale pescarilor care asteapta rasaritul soarelui pe oglinda valurita a apei. "Peisajul este unul de paradis. Este mai frumos decat in Elvetia", marturiseste Andrei Rusu, unul dintre cei care si-au construit case la Tarnita, dupa ce a trait 20 de ani in Tara Cantoanelor.
