Cum sa punem capat aiurelii politice, sistemului perfectionat de corupere, privilegiilor nemasurate, ierarhiilor nejustificate care caracterizeaza viata noastra sociala de cand ne-am redobandit libertatea? Prestigiul democratiei este in scadere. La randul ei, dezamagirea populara duce la tentatia totalitara. Multi pot fi ispititi de ideea ca numai un lider inzestrat cu autoritate si depline puteri ar putea pune capat dezordinii generalizate. Alt efect este selectia inversa: cei mai capabili, cei mai dinamici si cei mai cinstiti pleaca din tara, lasand terenul liber celor mai slabi si/sau mai arivisti. Rezerva, adevarat, este mare: apar mereu oameni capabili, inzestrati cu entuziasm. Dar faptul ca, pe de o parte, exista sute de profesori romani care predau in universitati americane si europene, iar, pe de alta, nici una din universitatile romanesti nu e clasificata intre primele cinci sute din lume este indeajuns de graitor.
Cu toate acestea, nici solutia totalitara, nici alte "solutii minune" nu vor reprezenta salvarea, dimpotriva. Pe harta politica mondiala statele totalitare sunt totodata si cele mai corupte. In jurul autoritatii supreme, concentrate in mainile unui "stapan" si al oligarhiei care-l inconjoara, se dezvolta de obicei un sistem de coruptie perfectionat si inatacabil, din ce in ce mai criminal. Asa-zisii "tirani luminati" sunt exceptii extraordinar de rare si tin mai mult de legenda. Exista experimentari pe care e preferabil sa nu le incerci.
Asa ca exista solutii partiale la criza prin care trecem, preconizate periodic. Ani de zile s-a cerut separarea puterilor in stat. Este o reforma care priveste, in primul rand, independenta justitiei fata de puterea administrativa. Nimeni nu poate spune ca un astfel de demers, care de altfel este unul din fundamentele statului modern, n-ar fi justificat. Cu toate acestea, daca justitia ramane sub puterea unor influente oculte, daca coruptia infiltreaza corpul magistratilor, efectul binefacator al independentei judecatorilor si procurorilor se inverseaza: lipsa de control din partea autoritatii superioare face abuzurile inca si mai probabile.
Discutia despre reforma Constitutiei este binevenita. Fiindca e clar ca actul nostru fundamental contine imprecizii colosale. Un stat in care Curtea Constitutionala este obligata sa intervina de fiecare data cand are loc un eveniment politic important (asa cum am avut ocazia sa vedem recent) nu are o Constitutie multumitoare. Dar reformele care ar putea rezulta din adoptarea uneia noi ar putea sa nu imbunatateasca hotarator functionarea statului de drept. Sa zicem ca s-ar ajunge la un acord in privinta desfiintarii Senatului sau reducerii numarului senatorilor si puterilor acestui for legislativ. Traficul de influenta nu ar fi diminuat, ci, pur si simplu, transpus si concentrat in celalalt for legislativ. Sau am avea un presedinte cu mai multa putere; sau, dimpotriva, unul doar "decorativ". Daca cei ce detin fractii mai mici sau mai mari ale puterii sunt necinstiti, situatia nu se va schimba.
Auzim zilnic elogiul domniei lui Carol I. De aici s-a dedus superioritatea monarhiei constitutionale. Dar nu putem sa uitam ca monarhia a cunoscut si momente slabe. Domnia lui Carol al II-lea a fost un astfel de moment. E drept, in imprejurari istorice foarte grele. Natura dictatoriala a regelui si influenta excesiva a camarilei au dus atunci la dezastrul tarii. In ce-l priveste pe Mihai I, marea lui calitate morala nu poate fi pusa la indoiala. Cu toate acestea, nu a putut evita nici dictatura lui Antonescu, nici instaurarea comunismului.
Reforma spirituala, transformarea profunda a mentalitatilor, cinstea si solidaritatea ca principii directoare nu numai ale politicii, ci si ale intregii vieti sociale ar putea fi recomandate. Dar iarasi exista primejdia (eu as zice certitudinea) ca declaratiile gaunoase si masurile demagogice ale unor "lideri spirituali" sa predomine asupra modificarii de fond. Asa cum instaurarea unei "terori morale" ar putea sa fie un preludiu si o preconditie a dictaturii celei mai sinistre si domnia banditismului. (Iranul, stat religios, este placa turnanta a traficului de droguri, desi acolo, din cand in cand, este spanzurat in piata publica, "pentru exemplu", cate un traficant de droguri.)
Singura cale de moralizare a politicii si a intregii societati este perfectionarea democratiei. Nu vreau sa intru in competitie cu marii nostri specialisti in drept public preconizand o anumita lege electorala, dar un sistem in care deputatii sa fie bine controlati de cetateni, in care realegerea lor sa fie decisa de felul in care-si fac datoria si raspund in fata celor ce i-au ales mi se pare singurul inceput bun. Nu trebuie pusa caruta inaintea boilor. Nu trebui sa postulam mai intai principii, asteptand ca realizarile sa vina dupa aceea. Dimpotriva: buna deservire a cetateanului va convinge ca binele public e standardul suprem, si nu capatuiala pe apucate. Aceasta va duce, prin selectie, la recrutarea unor politicieni mai morali, inlaturand fanariotismul postcomunist care ne caracterizeaza azi.
Ion Vianu este scriitor
