Prima si uneori singura grija a romanului ajuns in sferele mai mult sau mai putin rarefiate ale puterii este chiverniseala. Cere apartament de protocol in zona centrala sau rezidentiala si alege pana gaseste ceva care se potriveste cu noul sau rang. In paralel cauta chilipiruri imobiliare si funciare care sa-i rotunjeasca averea fie direct prin parghiile pe care le poate actiona datorita functiei pe care o ocupa, fie cu ajutorul unor primari binevoitori care il rasplatesc pe fiul satului ajuns mare demnitar al statului, fie cu sprijinul unor oameni de afaceri incantati sa-l aiba printre clientii fruntasi ai guvernului sau ai parlamentului. Indiferent de cale, la sfarsitul mandatului, politicianul autohton reuseste adesea sa-si dubleze numarul de case si de hectare detinute.
Oricat de multe sau de luxoase ar fi apartamentele sau vilele pe care le detine, acestea nu sunt insa suficiente pentru speculantul politic pe cale sa devina latifundiar. In primul rand fiindca imobilele dobandite aduc venituri serioase din inchiriere si in al doilea rand pentru ca demnitarul poate sa ramana sine die in casele de protocol. "Romania libera" a descoperit o serie de fosti inalti functionari, de la ministri la consilieri prezidentiali, care nu vor sa abandoneze locuintele de serviciu si carora regia care administreaza protocolul de stat le-a prelungit contractul de sedere pe cai ilicite, dar in conformitate cu traditia aranjamentelor transpartinice din perioada postdecembrista.
De la inceputul anilor ‘90, cand Petre Roman ii oferea lui Ion Tiriac vila de protocol cu chirie subventionata de la bugetul de stat, si pana acum, cand democratul Vasile Blaga intarzie sa plece din casa ministeriala, mentalitatea de profitor a politicianului autohton a ramas neschimbata. In Romania nu doar haina il face pe om, ci si casa, de aceea Adrian Nastase a vrut sa ne arate pe dinauntru apartamentul din Zambaccian, de aceea Gigi Becali ii primeste cu televiziunile "la palat" pe cei care-l viziteaza, de aceea pana si presedintii saraci ai tranzitiei n-au plecat fara case la sfarsit de mandat.
Cinstitul Ion Iliescu si-a cumparat in 1996 pe bani putini si legi facute pe spranceana apartamentul din cartierul Primaverii in care era chirias. Emil Constantinescu a facut tranzactii cu un teren mostenit in Pipera, din care pe cai ocolite si nestiute nici chiar de fostul presedinte o parte a ajuns in administrarea lui Gigi Becali. Tot Constantinescu, sub pretextul ca Regele Mihai trebuie repus in drepturi, a promovat legea prin care fostii sefi de stat trebuie sa primeasca in folosinta pe timpul vietii o resedinta corespunzatoare, o masina si o renta. Inainte de a ajunge la Cotroceni, Traian Basescu a avut la randul sau mai multe aventuri imobiliare, care au sfarsit cu scandalul apartamentului din strada Mihaileanu pe care si l-a autorepartizat pe vremea cand era primar general al Capitalei.
Un nou raport "Apartamentul", la 18 ani dupa caderea comunismului, ar putea scoate la iveala nu doar harta imobilelor obtinute pe cai ilicite sau imorale de noua aristocratie, ci si necesitatea desfiintarii in regim de urgenta a RA-APPS, regia caselor pentru politicieni.
