» "4 luni, 3 saptamani si 2 zile" are prima intalnire cu publicul romanesc astazi in deschiderea TIFF.
» Cristian Mungiu ii invita pe cei care il acuza de plagiat sa vada filmul.
» "4, 3, 2" era cat pe ce sa nu intre in Competitia Oficiala de la Cannes, dar selectionerii au vrut sa-l revada.
Cristian Mungiu sau, cum l-a numit "Libération", "geniul Carpatilor", a venit ieri la Institutul Francez din Bucuresti insotit de echipa sa, dar si de premii, ca sa le arate jurnalistilor. Palme d’Or-ul nu i-a schimbat pe romani. Sunt la fel de modesti ca la Cannes. "Scopul nostru nu a fost si sper ca nu va fi niciodata un premiu", spune Anamaria Marinca. "Sper sa ne fie mai bine de acum inainte, dar nu stiu ce ne va astepta", adauga Laura Vasiliu, care a povestit ca la inceput a citit doar bucati din scenariu si a crezut ca e un film cu droguri, iar cand a citit tot scenariul s-a inspaimantat si a crezut ca n-o sa se descurce. Vlad Ivanov se declara magulit ca rolul a fost scris special pentru el si isi aminteste cu satisfactie ca jurnalistii straini au fost frapati de diferenta dintre el si personaj.
Dupa ce a evitat elegant sa adanceasca conflictul iscat de acuzatia de plagiat (spunand doar: "Veniti la Cluj sa vedeti filmul"), Cristian Mungiu a raspuns cu calmu-i deja proverbial tuturor curiozitatilor. Ne-a spus ca a aflat dupa gala ca "jurizarea a inceput de sus", deci ca primul premiu care s-a hotarat a fost Palme d’Or-ul, pe urma s-au negociat celelalte ca sa ajunga la toata lumea, ne-a povestit cum se gestioneaza productia unui film cand bugetul estimativ e de 600.000 de euro: "Intai tai onorariile tale ca scenarist, regizor si producator, apoi incepi sa tai din zilele de filmare. Pana la urma te descurci si fara mancare, si fara masini, filmezi gratis la prieteni…" Incredibil pentru un film de Palme d’Or.
Daca acum doi ani Cristi Puiu spunea la Cannes ca premiul lui le face partie celorlalti cineasti romani, Cristian Mungiu le multumeste acum celor care au luat premii inaintea lui, pentru ca s-a sedimentat deja in Occident o anumita incredere fata de filmul romanesc. "Daca as fi facut filmul acum cativa ani, sansele de a ajunge in competitie ar fi fost minime", considera Cristian Mungiu. Cineastul roman a avut si foarte multa bafta. "4 luni, 3 saptamani si 2 zile" a fost initial selectionat in sectiunea "Quinzaine des Réalisateurs", pe urma in sectiunea "Un Certain Regard", si cu doar cateva zile inainte de inceperea festivalului, selectionerii Competitiei Oficiale au mai vazut o data filmul si de data asta l-au placut. Lucru deloc onorant pentru selectionerii care, altfel, au luat in competitie destule filme mediocre si submediocre semnate de nume cunoscute, de pilda "Promise Me This" de Emir Kusturica (un fel de "Pacala se intoarce"), "Le Scaphandre et le papillon" de Julian Schnabel sau "We Own the Night" de James Gray.
"Sunt foarte multumit de film si pot sa-l vad in sala fara nici o tresarire vizavi de actori, pentru ca de obicei sunt pretentios cu ei", adauga Cristian Mungiu, care nu neaga posibilitatea de a face intr-o buna zi un film cu Jane Fonda, dar care leaga aceasta posibilitate de dorinta lui de a face film in limba engleza, deocamdata inexistenta. Cristian Mungiu considera ca Palme d’Or-ul nu-i apartine, ci ca se imparte la toti cei care au contribuit la film si care, mai ales, au avut incredere.
Un moment emotionant al intalnirii a fost cel in care ambasadorul Frantei la Bucuresti, Hervé Bolot, le-a multumit celor din echipa pentru ca, asemenea colegilor lor, l-au facut sa descopere cu placere Noul Val romanesc.
In urma cu cateva luni, Cristi Puiu isi facea si mai multi dusmani denuntand cu un curaj venit mai degraba din disperare defectele concursului de finantare de la CNC si lipsa unei strategii in relansarea cinematografiei. Se pare ca nu era suficient un scandal, dovada ca nici n-a zgaltait nimic, ci ca era nevoie de un premiu bubuitor luat de un cineast din generatia tanara pentru ca adevarata reforma in cinema sa inceapa.
