Sintagma din titlu nu este o inventie rebarbativa. Ea vrea sa atraga atentia ca formulele de politete pot dobandi si valoare politica, adica ar putea fi considerate chiar elemente ale unei strategii guvernamentale. Cel putin asa crede noul ministru francez al educatiei, Xavier Darcos, care le indica profesorilor, si mai cu seama elevilor, sa evite sa se tutuiasca. Nu va fi o lege, e doar un indemn. El pare insa desprins direct din programul de reasezare a valorilor cu care, intre altele, Nicolas Sarkozy a castigat recentele alegeri prezidentiale. Ordine, disciplina, respect, cultul muncii, credinta ca meritul este si va fi rasplatit, cultul ambitiei si al performantei, mandrie nationala legitima (a nu se confunda cu nationalismul), un anumit optimism care sa-i vina de hac tendintei "decliniste", ce ii plange de mila Frantei, o noua atitudine indusa tinerei generatii (care nu trebuie sa ridice baricade numai de dragul de a fi rebela) – iata cateva elemente semnificative din cocteilul de idei cu care Sarkozy si-a surprins electoratul. Nu doar adversarii sai, dar si mai vechea generatie gaullista au crezut ca-si va frange gatul cu o asemenea platforma neoconservatoare, spre care au fost deturnate cu forta si figuri clasice ale stangii, ba chiar ale Revolutiei Franceze. Dar Sarkozy si-a pilotat cu multa dibacie discursurile, reusind sa fure si sa adapteze la programul sau idei din toate orizonturile. Se si spune ca o data cu Sarkozy s-au terminat bataliile ideologice. Oricum, vechile dispute politicianiste devin obsolete, societatea s-a schimbat, un om politic trebuie sa federeze in jurul sau alegatori din toate orizonturile si de toate categoriile. Sarkozy a stiut sa-si marcheze, la timp, mai cu seama opozitia fata de generatia lui mai ’68, care a perpetuat in Franta o stanga din ce in ce mai ineficienta, obsedata de un spirit revolutionar caduc. Exemplul scolii, in care s-a renuntat la atatea metode educative traditionale numai de dragul "revolutionarii", este printre cele dintai citate. Profesorii ajung tot mai greu sa isi transmita cunostintele si constata ca sunt din ce in ce mai putin respectati. De cateva bune decenii li s-a tot spus elevilor ca nici notele nu conteaza, ca nu exista competitie si ca egalitatea constitutionala le asigura tuturor, prin intermediul scolii republicane, egalitatea sanselor. Or, realitatea e mult diferita, tinerii din cartierele cu probleme sunt primele victime ale unui sistem scolar care ii abandoneaza. Iar ei devin si primii clienti ai somajului de lunga durata, dupa ce la randul lor au abandonat scoala. Poate ca o generalizare a formulelor de politete, dar si a atitudinii fata de magisteriul dascalului ar fi un prim pas spre o noua conceptie despre locul scolii in societate. Sigur ca un profesor care se va adresa cu "dumneavoastra" elevilor si va pretinde sa i se raspunda cu toate formulele de politete nu va castiga peste noapte prestigiul de care nu se mai bucura actualmente. In paranteza fie spus, sindicatele din invatamant ii atrageau respectuos atentia ministrului ca in marea lor majoritate nici astazi profesorii din Franta nu-si tutuiesc elevii si rareori sunt tutuiti. Interesant este insa ca acest guvern neoconservator, care nu este nici bigot precum cel american sau polonez, nici retractil si traditionalist ca un guvern vienez, se infatiseaza ca un fel de restauratie a valorilor retrograde. si deocamdata nici nu este acuzat de pompierism. Dar actualizarea politetii are hazul ei involuntar, intr-o tara in care de la burghezul mijlociu in sus sotii nu se tutuiau nici macar in pat!
Dinu Flamand este scriitor stabilit la Paris
